Geniul bucătăriei peruane și B&B în Cusco

Posted on March 11, 2015

Știți reclama aia idioată pentru pastă de dinți cu „micile plăceri ale vieții”, nu? Ei, eu mă străduiesc să nu le prea pierd (plăcerile, desigur), nici acasă, nici în călătorii. Una dintre ele este mîncarea bună. Îmi place să mănînc. E rău? Am și eu ceva fițe și mofturi dar, oriunde am mers, totdeauna am găsit măcar un loc unde am mîncat bine.

Locurile în care am mîncat excelent au fost Italia, Turcia, Portugalia, Mexic și mai ales Peru care mi-a întrecut absolut toate așteptările. Peru, cel puțin după gustul meu, are una dintre cele mai diverse bucătării – sofisticată, inventivă, un amalgam de elemente combinate (fusion în termeni mai moderni) care au o subtilitate total neașteptată.

Am mai vorbit despre bucătăria peruană (nu mă pot abține) și azi o să vă zic ce-am mîncat la Cusco – dacă ajungeți acolo trebuie neapărat să încercați “causa” de la Chicha alături de un cocktail absolut minunat.

Causa asta seamănă un pic la gust cu salata de boeuf pentru că baza e cartoful fiert. Cartof fiert zdrobit (ca pentru piure) la care se adaugă un pic de zeamă de lime, un pic de ulei, sare, o pastă de ardei galben și eventual ardei iute (sau chili), eventual niște brînză, ceapă. Rețetele variază. Asta e baza care se pune în straturi cu ce doriți: avocado, creveți, pui, pește, legume, brînză, ouă (după cum se vede în poza de mai sus unde sunt 4 feluri de causa). Iată o rețetă de la mama ei. Și pentru cei care nu se descurcă în spaniolă, iată și o rețetă în engleză. Încercați un ceviche (pește marinat în lime cu ceapă și porumb), un aji de gallina (pui într-un sos de pastă de ardei) sau un lomo saltado (vită cu legume amețite în stial asiatic).

La dulciuri, încercați neapărat dulce de leche și tres leches. Pentru cei foarte puternici și care au mîncat deja, aruncați un ochi aici.

Un alt loc absolut delicios este The Muse din piața San Blas – decor spectaculos, fantezist și intim în același timp, mîncare bună, cafea bună, priveliștea de la etaj minunată.

În afară de mîncarea bună, Peru, ca și Mexic, are o ofertă de cazare greu de întrecut în zona de B&B și pensiuni care au mai degrabă nivelul de boutique. La prețuri extrem de rezonabile poți sta în condiții nu numai bune ci și într-un decor net superior cazărilor din Europa.

În Cusco am stat întîi la Casona les Pleiades – ținută de o pereche de francezi – f. frumos decorată și f. bine plasată lîngă piața San Blas – la 60-70 euro/dublă/noapte cu mic dejun inclus. Noi n-am putut beneficia de mic dejun pt. că am plecat extrem de devreme a doua zi spre traseul Salkantay. Dacă n-ar fi fost durerea de cap datorată înălțimii, m-aș fi bucurat și mai tare de patul absolut senzațional de comod. Sau mai bine zis, noroc cu patul că altfel nu cred c-aș fi reușit să dorm vreun pic.

La întoarcerea de la Machu Picchu, am stat la pensiunea Llipimpac cam tot pe la 60-70 euro/dubla/noapte cu mic dejun inclus. Asta mi-a plăcut și mai tare pentru că toate camerele erau personalizate, avea o curte foarte pitorească și micul dejun a fost excelent și, la fel, foarte bine plasată.

Despre cazarea în Peru am mai zis aici și aici și o să mai zic cînd o să mai povestesc despre Arequipa, un alt oraș peruan unde mi-am lăsat o părticică de suflet. Pînă atunci, poftă bună și somn ușor!

» Filed Under Am mincat la, Insemnari din calatorii, Ne-am cazat la, Prin lume | 2 Comments

Un vin ca o poveste

Posted on February 26, 2015

Despre Crama Atelier M1 Murfatlar v-am mai povestit. Nu știu dacă s-a înțeles foarte bine că am devenit fan al vinurilor lor. Fără a fi foarte pricepută, sunt totuși destul de mofturoasă la vinuri (mai sunt eu și la altele dar n-o să mă dau acum în vileag de tot) și pînă acum toate cele 7 sortimente pe care le-am încercat de la ei, am fost minunate din punctul meu de vedere. Pentru că, devenind fan, după experiența din toamna trecută, mi-am mai cumpărat.

În momentul în care am participat la concursul lor, aveam deja în casă un alb dulce (Muscat Ottonel – Amprenta) și un Merlot. Amprenta e un vin desert din cele pe care le guști ușor și în tăcere și din care, dintr-un sentiment profund egoist (vinul fiind exact pe gustul meu – dulce-aromat, parfumat și plin), nu am de gînd să dau la nimeni.