Bruxelles – non multa sed multum
Posted on April 28, 2015
Vreau să vă conving să mergeți la Bruxelles. Și asta nu doar pentru că are o poziție excelentă de unde poți ajunge foarte repede la Brugge, Gent, Anvers, pe coastă, în zona valonă, ba chiar și la Paris sau Amsterdam.
Aș vrea să vă conving că Bruxelles merită o vizită în sine. Vă previn că va urma o avalanșă de poze și că titlul nu se referă la articol ci chiar la oraș.
Pentru că e capitala europeană, Bruxelles e locul unde poți întîlni oameni de foarte multe naționalități cu care poți socializa și ai unde – oricînd găsești spectacole, festivaluri, expoziții și tot felul de evenimente.
Eu am prins festivalul internațional de muzică Klara, (acronim pentru klassieke radio) care se desfășoară la Bruxelles, Antwerp şi Bruges, în perioada 6-21 martie, ca parte a Festivalului Flandrei la Bruxelles.
Ce s-a întîmplat anul ăsta?
Noi am fost la 4 dintre spectacole, dintre care unul absolut ieșit din tipare și care mi s-a părut genial și ca idee și ca realizare: Dark was the Night
Ansamblul berlinez Kaleidoskop cîntă pe întuneric, deplasîndu-se printre paturi de iarbă. Într-o sală mare sunt puse niște paturi simple, acoperite cu un strat de iarbă. Spectatorii își lasă pantofii într-o cameră la intrare și-și pun o pereche de ciorapi groși de lînă, primesc o pătură (sau două) și o pernă, și se întind apoi pe paturile cu iarbă. Spectacolul începe cu o lumină foarte slabă care se diminuează încet pînă dispare. Membrii ansamblului cîntă în întuneric (nu mă întrebați cum că habar n-am) mișcîndu-se printre paturi. Efectul este absolut extraordinar. Cum sună Romeo și Julieta de Prokofiev în întuneric cu violoniștii împrăștiați în jurul tău, e greu de explicat. Pot spune doar că merită să încercați.
Din păcate am ratat un spectacol pe 10 martie (nu ajunsesem încă) cu Orchestra Filarmonicii din Bruxelles, dirijată de Wayne Marshall, care a interpretat live coloana sonoră a filmului “West Side Story”, simultan cu proiecţia acestuia pe ecarn, la care partea audio a fost editată să păstreze doar vocile actorilor. Asta zău că-mi pare rău c-am ratat!
Am avut iar norocul, pe care-l puteți avea și voi pînă pe 26 iunie, de a vedea retrospectiva Chagall la Muzeul regal de artă din Bruxelles, o expoziție cu peste 200 de lucrări din peste 20 de instituții artistice, genul de expoziție pe care-l vezi o dată-n viață.
Și dacă tot sunteți acolo, vedeți și Old Masters. Ca să nu mai zic că alături e muzeul Magritte.
Ce-ar mai fi de văzut prin Bruxelles?
Piața mare (Grote Markt), cu casele breslelor, primăria orașului, Casa Regală, care e absolut încîntătoare și un loc numai bun să bei o bere sau o cafea bună.
Catedrala Sf.Mihail și Sf. Gudula cu un amvon baroc absolut minunat de Hendrik Frans Verbruggen
Centrul benzilor desenate în care-mi promit să ajung data viitoare ca să-l văd pe Tintin.
Galeriile St Hubert
Muzeul instrumentelor muzicale
Dacă ai noroc, ca mine, să mergi prin oraș cu un cunoscător, poți vedea cîteva case Art Nouveau minunate, parcuri cu rațe mai altfel decît ale noastre și copaci noduroși cum la noi sigur nu vezi.
Găsești localuri neobișnuite ca Goupil le Fol în care am băut niște cocktail-uri senzaționale într-un decor dement, total inimaginabil într-un bric-a-brac de nedescris, cu absolut tot ce îți poți imagina – discuri pe tavan, cărți peste tot, tablouri, statuete, animale împăiate, măști, candelabre, tonomat, fotolii diverse, roșu predominant, lumină caldă – toate pe fundal de șansonete franțuzești. Un loc foarte original dar și romantic.
Sigur, în Bruxelles, poți bea, ca și în alte părți ale Belgiei, nenumărate tipuri de bere și se mănîncă foarte bine în restaurante de tot felul, unele cu aer de epocă și cu stil.
Ce mi-a mai plăcut foarte mult au fost nenumăratele statui, de toate felurile și dimensiunile. Manneken Pis, una dintre emblemele orașului, mi s-a părut una dintre cele mai modest,e deși de un umor incontestabil, mai ales că are o garderobă întreagă.
Cred că cel mai mult mi-au plăcut niște miniaturi care mi s-au părut expresive și ingenioase și care nu cred că aveau mai mult de 20 de cm înălțime
E clar că mi-a plăcut, nu? Și mai vreau. Voi nu?
» Filed Under Am vazut, De prin Europa, Insemnari din calatorii | Leave a Comment
Belgia – Sunt flamanzii mofluzi?
Posted on April 7, 2015
Am făcut niște afirmații legate de Belgia pe care ar fi cazul să le și susțin, așa-i? Cel puțin așa ar fi frumos din partea mea – nu arunci așa cu cuvinte și păreri nefondate!
1) Flamanzi sunt mai reci.
Pe pielea proprie am observat că în zona flamandă lumea zîmbește mai puțin. Am simțit-o la Brugge și mai ales la Gent.
La Gent se ajunge extrem de ușor de la Bruxelles, cu trenul. Trenurile sunt foarte dese și drumul durează cam 35-40 de minute. Un bilet standard dus-întors e 17,8 euro. Există diverse reduceri, inclusiv pentru week-end (10 euro dus/întors luat pe internet). Iar gara din Gent e minunată.
Prima oprire a fost la castelul medieval Gravensteen, aflat în mijlocul orașului, pe malul rîului Lieve, un castel nu prea mare și destul de gol.
În afară de o sală cu cîteva obiecte expuse (majoritatea arme) și un mic muzeu cu instrumente de tortură, în rest, castelul merită pentru priveliștea de sus și mai ales pentru filmulețul cu povești și explicațiile pe care le auzi la ghidul audio/video pe care-l primești cînd cumperi bilet (4 euro). Povestea, în episoade, e succintă și cu umor și face toți banii. Dar, despre ce să vezi la Gent, mai vorbim noi.
La ieșirea din castel, ne-am oprit să mîncăm o waffle (gaufre) și să bem o ciocolată caldă – lucru absolut obligatoriu în Belgia (mai ales în Gent), la un mic local foarte aproape de castel. Pentru cine nu știe, Gent este de fapt locul unde s-au născut aceste delicii, și anume în localul Max care se află și acum acolo și care merită o vizită. De fapt, probabil oriunde te-ai opri în Gent, orice waffle e bun.
Dar să revenim. La micul restaurant (mai degrabă o cafenea) la care ne-am oprit, aveau nenumărate modele de waffle absolut delicioase. Mai puțin delicios a fost serviciul. Un nene cam încruntat, ce părea să dorească să fie în orice altă parte, ne-a luat comanda fără a schița măcar un zîmbet cît de mic și tot așa ne-a și servit. Cuminți, conform indicațiilor prietenilor, am vorbit în engleză, nu în franceză. Tot nu ne-a folosit la nimic – cînd am cerut nota, mi s-a răspuns scurt și rece “You can pay at the bar”. Noroc că eram deja îndulcite de la niște waffle cu căpșuni, banane și frișcă și o ciocolată caldă, așa că nu ne-a păsat prea tare. La bar, o tipă frumușică de vreo 35 de ani: “Vorbiți românește?” “Da, sunteți româncă?” am întrebat cu gura pînă la urechi. Mi-a răspuns tot cu un zîmbet și uite-așa am aflat că era măritată cu un belgian flamand și că era acolo de vreo 15 ani. “Nu prea îmi place aici dar ce să fac, soțul meu e de aici. Flamanzii sunt cam mofluzi și reci”.
Am probat asta și la o terasă de pe pitorescul chei Korenlei unde am vrut să bem o bere și am fost serviți cam ca la noi la mare, la Eforie. Mai să renunțăm – dar chiar mi-era sete așa că am luat o bere mică și am plecat rapid fără să lăsăm bacșiș (oricum acolo nu se prea lasă).
La un restaurant din Brugge chiar am renunțat să mai intrăm pentru că doamna care servea la barul pentru acasă a fost foarte ciufută și nepoliticoasă și am stat în fața unor scări care duceau în restaurant așteptînd să fim invitați. Acolo nu era nimeni și nici nu s-a ivit cineva timp de aproape 10 minute. Așa că am plecat și am intrat într-un restaurant (de fapt, o “sorbetiere”) tare drăguț, De Medici, unde am băut o bere bună și un ceai aromat, am mîncat niște paste excelente și-am luat și ceva dulciuri acasă. Și unde am fost serviți foarte bine și cu zîmbetul pe buze.
Iar seara, înainte de plecare, ne-am oprit la un restaurant unde am mîncat niște midii excelente și-am băut un pahar de vin numai bun, într-o atmosferă foarte caldă cu un serviciu excelent și plin de zîmbete.
Și proba cea mai interesantă de echilibru între rece și cald a venit de la un chelnăr din Anvers, la o terasă chiar La Umbra Catedralei (chiar așa se numea). Afară era soare și călduț și am vrut să mă așez la o masă dar chelnărul mi-a spus destul de abrupt că masa e rezervată. Imediat, a ieșit într-adevăr un grup din interior și s-a mutat la masa cu pricina. M-am așezat la alta un pic mai într-o parte care avea doar parțial soare. Am comandat o bere și un waffle (care parcă n-a fost așa bun ca cel de la Gent). Atmosfera era liniștită, caldă și…. însoțită de muzică clasică. Asta pentru că am avut marele noroc ca la ieșirea din catedrală să dau de un nene care se instalase cu pianina chiar acolo lîngă intrare și cînta minunat. Era puțină lume, eram deja extrem de relaxată și, ca să fie totul perfect, a venit chelnărul la mine foarte zîmbitor și m-a invitat să mă mut la o masă care tocmai se eliberase și era în plin soare. Așa că totul a fost cum nu se poate mai bine.
Cu alte cuvinte, totul e posibil și generalizările sunt periculoase.
Revin cu alte păreri subiective despre Belgia, sper eu, în scurt timp. Pănă atunci, v-aș întreba pe voi: voi ce păreri subiective aveți despre belginei?
» Filed Under Am aflat, Am mincat la, Am vazut, De prin Europa, Insemnari din calatorii | Leave a Comment
Belgia în rezumat extins
Posted on March 29, 2015
Pînă pun la punct pozele, iată un pic de Belgie din ce-am văzut într-o săptămînă.
De data asta am plecat la prieteni ceea ce a schimbat un pic perspectiva, întîi pentru că am aflat lucruri despre o țară într-o altă lumină decît cea de călător și apoi pentru că m-am dat un pic pe mîna lor în ideea că sigur știau mult mai multe despre Belgia decît am citit sau aflat eu.
Primele două zile le-am petrecut la Genappe (la jumătatea drumului dintre Bruxelles și Charleroi) unde am niște prieteni care stau în Belgia de 25 de ani și care și-au luat o casă veche de peste 100 de ani pe care au restaurat-o absolut minunat – o muncă de 5 ani migăloasă și deloc ușoară, dar ce nu fac un inginer și-o pictoriță cu răbdare și simț estetic?!
Care prieteni m-au plimbat un pic prin zona valonă unde am văzut un încîntător castel la Bouillons, o citadelă cu o priveliște splendidă, o catedrală și nenumărate saxofoane la Dinant și ruinele mănăstirii de la Villiers –la-Ville. Mai sunt multe de văzut în zonă – Namur, Waterloo, Lavaux Saint-Anne, Liege, Mons, Chimay (pentru iubitorii de bere și de castele), Jehay și încă multe, într-o zonă delurită și verde, cu multe castele și rîul Meuse de-a lungul căruia cred că se poate face un traseu frumos.
Apoi m-am mutat la o prietenă în Bruxelles – e locul ideal unde să stai, avînd în vedere poziția centrală și rețeaua bine pusă la punct de trenuri. Cu trenul sau mașina poți ajunge de la Bruxelles în mazim 3 ore oriunde în Belgia, faci vreo 2 ore pînă la Amsterdam, o oră jumătate pînă la Paris, 2 ore pînă la Koln, 2 ore pînă la Luxemburg.
Am împărțit ce-am văzut în zona flamandă în 2 categorii: Bruxelles și Anvers (Antwerpen), orașe mai mărișoare care mi s-au părut asemănătoare, cu un centru vechi impresionant, cu multe muzee și viață culturală. Cu observația că Bruxelles nu prea mai poate fi considerat flamand pentru că este deja un oraș cosmopolit unde lucrează foarte mulți străini, (ca prietena mea care e acolo de 3 ani).
Brugge și Gent sunt două mici bijuterii, destul de asemănătoare dar la fel de încîntătoare. Mi-ar fi greu să spun care mi-a plăcut mai mult și fiecare dintre ele merită măcar 2 zile. Sigur, pot fi văzute și într-o zi pentru că nu sunt f. mari dar eu am simțit că mi-ar fi plăcut să rămîn mai mult – o să vă povestesc de ce.
Pînă la detalii despre fiecare, pot să vă zic așa:
- Majoritatea flamanzii sunt mai reci și mai puțin comunicativi decît majoritatea valonilor – simțit pe pielea proprie și povestit de cei care locuiesc acolo
- Majoritatea restaurantelor au mîncare bună – cartofi prăjiți, fructe de mare, waffles cu tot felul de combinații
- Ciocolata e peste tot și greu de refuzat – norocul meu e că specialitatea lor e cea neagră iar eu prefer blondele (chiar și la bere)
- Berea e uimitoare – ți-ar trebui o lungă perioadă ca să guști din toate cele peste o mie de sortimente locale – de cele mai multe ori mult mai tari ca cele cu care suntem noi obișnuiți
- Te descurci foarte bine în engleză dacă nu știi franceză – în partea flamandă e chiar recomandabil să folosești engleza în loc de franceză
- E bină să urmărești evenimentele culturale în perioada în care te duci – sunt foarte multe – eu am prins festivalul Klara și o retrospectivă senzațională Chagall (pe care o mai puteți prinde pentru că e deschisă pînă în iunie).
- În principiu, nu se dă bacșiș la restaurant – turiștii dau totuși dar în nici un caz 10%.
- Intrările la diverse obiective nu sunt ieftine dar, în general, merită. În general, în Belgia nu e ieftin – o bere simplă, mică e minimum 4 euro. O masă la restaurant (unul mediu) cu un fel de mîncare și-o bere sau un pahar de vin e cam 20-25 euro/persoană.
- În materie de artizanat, dantelele sunt de departe cîștigătoare
- Chiar dacă aeroportul Charleroi e mai departe de oraș, oricum merită să mergi cu lowcost – au autobuze de la aeroport către Gara de Sud (Station Midi) la fiecare jumătate de oră și costă 14 euro de drum, adică 28 dus-întors.
- Nu vă așteptați la foarte multă ordine, disciplină și curățenie – e totuși ceva mai curat ca la noi – dar am văzut multe gunoaie chiar și la marginea cîmpului și a căii ferate, chiar în zona flamandă.
Pentru iubitorii de castele, iată aici o listă impresionantă
Mai există un tur interesant al coastei – există un tramvai numai bun pentru asta pe care mi-am propus să-l iau cu prima ocazie cînd mai merg în Belgia – dar într-o perioadă mai caldă căci pe coasta Mării Nordului nu e chiar ca la Mediterană.
Zona flamandă e plină de mori de vînt absolut senzaționale – merită o tură cu mașina.
Vin și detaliile și poveștile, sper eu curînd, într-o ordine aleatorie după cum o să mă inspire probabil pozele. Sau poate aveți voi vreo preferință. Ce să fie mai întăi, ruine și castele, statui, Brugge, Gent, Bruxelles, Anvers?
» Filed Under Am mincat la, Am vazut, De prin Europa | Leave a Comment