Mic îndreptar de bucurie în călătorii – SCOPUL
Posted on April 7, 2013
Fac ce fac în ultima vreme şi tot deschid diverse cutii care zăceau în podul minţii mele şi pe care, din când în când, le scuturam de praf promiţându-mi că “mâine” le voi deschide. Poate că e un timp pentru toate, un timp în care aduni, un timp în care aşezi şi-un timp al aşteptării. Cutii mari de carton colorat cu poveşti multe şi adunate de-a valma, cutiuţe mici de argint cu câte o idee perlată, cufere mari de lemn pentru amintirile grele sau casete elegante şi rafinate în care trăiesc visele şi poeziile.
Şi aşa parcă de-odată, toate cutiile par să pleznească şi dau să scuipe totul afară. Ce face un biet om năpădit de cuvinte? Întâi se panichează, apoi se miră, se mai panichează puţin şi se mai miră de vreo zece ori, se aşează cu fundul pe cutii ca să mai stăvilească din nerăbdarea lor, face ordine în ţipetele pentru întâietate, iar se miră, iar se panichează. Visează apoi la maşina ideală care să pună direct în scris cuvintele din cap şi macină vorbe pe tăcute în fiecare moment în care nu-şi aruncă minţile în prozaicele munci contidiene.
Bat câmpii! Să revenim la cutia pe care am deschis-o zilele trecute – povestea cu cârcotaşii care pleacă prin lume târând după ei cuşca prejudecăţilor. Un subiect cunoscut călătorilor. Te duci la Uxmal şi Edzna unde misterul şi poezia zidurilor maiaşe te înghit instantaneu şi te duc în zona aceea soră cu extazul. Şi te duci apoi la Chichen Itza şi toată frumuseşea oraşul se diluează în mişuneala turistică ce roieşte pe lângă tarabele cu obiecte de argint sau cu nenumăratele suveniruri pe care poţi să le dărui acasă prietenilor, cu mândria că ai fost acolo.
Mi-a fost tare greu să înţeleg de ce au bătut unii drumul tocmai dincolo de ocean ca să meargă să stea la soare la Cancun, căci foarte mulţi turiştii de la Chichen Itza de acolo vin. Într-o săptămână, zece zile de vacanţă, fac şi o tură la cel mai cunoscut sit maya de pe mapamond şi eventual dau şi o fugă la Tulum. Tot eu zic apoi, încercând să fiu obiectivă (mă rog, cât e posibil) că e dreptul lor şi că oricine e liber să meargă unde vrea. De acord, dar cred că mulţi din cei ce se duc acolo o fac pentru a bifa o destinaţie. Nu zic că unii nu descoperă bucurii. Doar că mulţi nu sunt pregătiţi.
Când pleci undeva, prima întrebare pe care ar trebui să ţi-o pui este “de ce”. De ce pleci acolo şi nu în altă parte? Şi dacă răspunsul nu e clar, mai gândeşte-te, poate nu e chiar ceea ce-ţi doreşti.
Primul sfat din acest îndreptar subiectiv şi personal al bucuriilor în călătorie ar fi:
1. Înaintea unei călătorii, hotărăşte întâi ce vrei: o vacanţă la soare, un drum pentru cumpărături, o plecare de relaxare sau de căutare spirituală, o vacanţă de distracţie cu prietenii, o plecare romantică, o ieşire în natură, o plimbare în orăşele medievale sau în metropole agitate, o călătorie culturală, o căutare a istoriei şi atmosferei unor locuri, o plecare în căutarea altor oameni şi obiceiuri sau orice alt scop. Când pleci, stabileşte-ţi SCOPUL.
Şi nu face ca mine când m-am dus la Machu Picchu. Nu ştiţi ce-am făcut, aşa-i? Vă zic data viitoare cum am amestecat scopurile.
» Filed Under Am aflat, Am vazut, Insemnari din calatorii, Prin lume
Comments
One Response to “Mic îndreptar de bucurie în călătorii – SCOPUL”
Leave a Reply
[…] rău!” aţi putea zice voi, şi pe bună dreptate. M-am apucat de un îndreptar subiectiv şi mi-a trebuit o jumătate de an să scriu episodul II. Aşa e cu unele subiecte – îţi […]