Vrei să stai la Amalfi? Scump, domnule, scump!
Posted on September 25, 2012
Cu pregătirea pentru Peru şi cu luna septembrie cu diverse mici vacanţe, recuperate cu muncă susţinută şi o compresie dramatică a restului timpului, am lăsat mai pe la coadă poveştile despre Italia.
Cum spuneam în ultimele articole despre Napoli, am ales să stăm acolo pentru destinaţia ţintă – Capri/Anacapri.
Dar tot n-o să povestesc despre insulă pentru că mai amân un pic momentul şi pentru că, şi cronologic vorbind, înainte a fost coasta Sorrentină şi cea Amalfitană.
După Cinque Terre, mă aşteptam cumva la tipul de peisaj, doar că în Peninsula Sorrentină coasta e şi mai înaltă şi mai abruptă şi efectul şi mai spectaculos.
Probabil una dintre cele mai interesante combinaţii de pe pământ – marea în culori incredibile asaltând o coastă abruptă pe care şerpuieşte drumul care trece, din loc în loc, prin localităţi mici şi căţărate cu grupări de case în etaje, parcă încrustate în ţărmul înalt şi sălbatic, de care stau agăţate bărci albe şi cochete. E ca o îmblânzire tandră şi delicată a pantelor, a stâncilor şi a vegetaţiei, o îmblânzire care nu schimbă şi nu strică, ci doar adaptează.
N-o să mint şi-o să vă spun că mă aşteptam un pic la altceva când mă gândeam la Amalfi – mi-am imaginat o zonă cam de fiţe şi destul de exclusivistă dar am constatat că era o staţiune ca multe altele, frumoasă şi pitorească desigur, dar “normală”.
Am mâncat la Amalfi o pizza f. bună, am băut o bere la preţuri rezonabile şi-am făcut şi plajă – ei, la plajă am avut 2 plângeri mari :
- una, aceea pe care o am peste tot în afara Mării Negre – sărătura apei care nu m-a lăsat să mă scufund cu ochii deschişi ceea ce la mine e esenţial
- doi – plaja cu pietricele care mi-a rupt şi mi-a fript tălpile la un prim contact într-un mod brutal şi destul de neaşteptat – acolo, dragilor, doar cu papuci de plajă! Am mai dat de plaje cu pietre dar ca astea parcă nu – mici, negre, ascuţite şi foarte fierbinţi.
M-am consolat cu transparenţa şi culorile apei, cel puţin la fel de spectaculoase ca la Cinque Terre.
Şi, pentru că nu eram de capul meu, n-am reuşit să văd tot ce vroiam în Peninsula Sorrentină, în special Grotta dello Smaraldo (Grota de Smarald) care se află în Conca dei Marini lângă Amalfi.
Ce pot să spun e că o zi pentru peninsulă e puţin – merită 2-3 de relaxare, desigur asta dacă reuşesti să găseşti o cazare la un preţ cât de cât rezonabil – când am căutat eu, preţurile erau săltate rău! Chiar şi pentru octombrie, nu există nimic sub 100 euro/noapte.
Am căutat acum de curiozitate cazare pentru luna mai 2013 şi am mai găsit câte ceva:
Hotel Antico Casale Russo în Piano di Sorrento la 79 euro-dublă sau 109 euro/tripla cu mic dejun inclus, Internet şi parcare gratuite, cu comentarii f. bune (numai 4 camere disponibile).
Sharon House la 90 euro/noapte cu mic dejun inclus, Internet gratuit, parcare cu plată şi rezervare.
Hotel dei Cavalieri, la 53 euro-dublă, cu mic dejun inclus, Internet gratuit, parcare cu plată şi rezervare.
Dacă nu vreţi să mergeţi până acolo cu maşina şi nici nu vreţi să închiriaţi, există şi transport public. Se poate ajunge la Salerno de la Roma sau Napoli cu trenul (Eurostar şi regionale) sau la Sorrento de la Napoli. De la Sorrento sau Salerno, puteţi lua autobuze locale SITA.
Chiar dacă e mai scump să mergi pe acolo, merită mai ales dacă te duci şi în insule. Despre Anacari/Capri…va urma.
» Filed Under Altele, Am mincat la, Am vazut, De prin Europa, Insemnari din calatorii
Comments
4 Responses to “Vrei să stai la Amalfi? Scump, domnule, scump!”
Leave a Reply
… și de ce nu folosești ochelari subacvatici?
Folosesc de obicei desi ma enerveaza destul de tare – aici insa i-am uitat 🙂 Asa acum am uitat si costumul de baie la Cinque Terre….
[…] luat o pauză în poveştile despre Peru pentru că am amânat destul de mult să scriu despre Capri şi Anacapri. Cred că am făcut-o de teamă că nu voi reuşi să scriu suficient de bine încât să redau ce […]
[…] să vezi tot. Şi mă refer doar la oraş nu la insule, la Vezuviu, Herculaneum, Pompei şi coasta sorrentină şi amalfiteană. O vacanţă acolo merită o lună – aşa prin mai sau prin octombrie când e soarele auriu […]