Sunt sau nu francezii nepoliticoşi?
Posted on August 6, 2012
Pentru că tocmai am citit un top al celor mai puţin politicoase ţări în care Franţa deţine locul fruntaş, m-am gândit că ar fi un bun moment să fac o pauză în povestirile mele despre Italia şi să-mi amintesc un pic de aventurile mele în Franţa, mai ales că aşa m-am lăudat Ioanei ( Printre rânduri).
Sunt ceva ani de când n-am mai fost pe acolo şi recunosc cinstit că am plecat din ţară cu aceeaşi idee că francezii sunt cam nepoliticoşi, că se uită de sus la străini – ştiam f. bine expresia “des sauvages” cu care catalogau francezii tot ceea ce venea din afara Franţei. Sincer, cu afluxul actual din lumea arabă, nu ştiu dacă mai folosesc şi acum expresia…..
Călătoria noastră a fost la Paris şi pe Valea Loirei – nu o să vorbesc acum despre ce-am văzut şi de cât de mult mi-a plăcut.
Nu m-am putut abţine să pun nişte fotografii însă.
Nu ştiu dacă unul dintre motivele pentru care francezii au fost în general amabili cu noi a fost faptul că am vorbit franceză – ei sunt destul de sensibili la chestia asta cu limba. Cert e că peste tot unde am intrat, în restaurante sau magazine, am fost foarte normal serviţi şi fără nici o urmă de condescendenţă. Nu au fost extrem de amabili cum sunt de pildă turcii sau mexicanii, au fost la fel ca aproape peste tot în Europa.
Ei bine, au existat însă două incidente în Paris care m-au lăsat literalmente cu gura căscată şi care m-au făcut să reconsider un pic prejudecata cu nepoliteţea franţuzească.
Coborâsem din metrou şi vroiam să mergem către Palatul Luxembourg si ne oprisem pe stradă pe un fel de insulă în mijlocul drumului, cu harta în braţe ca să vedem exact pe unde o luăm. Un francez care tocmai făcea dreapta cu maşina pe lângă noi, s-a oprit (nu era circulaţie şi nu încurca pe nimeni), a dat geamul jos şi, spre marea mea surprindere, ne-a întrebat dacă ne poate ajuta. După un mic moment de stupefacţie, i-am mulţumit şi i-am spus că ne descurcăm şi că doar verificam drumul pe hartă. Ne-a zâmbit, ne-a zis la revedere şi şi-a văzut de drum. Eu – şoc! El era clar francez şi după maşină, şi după figură şi după accent iar noi eram evident turişti.
Dar, ca să fie şocul complet, lucrurile nu s-au oprit aici. În drum spre palat, am trecut printr-un părculeţ care avea nişte porţi batante. În faţa noastră doi tineri de vreo 20 de ani, francezi. Unul dintre ei a treut de poartă şi…..surpriză, a ţinut poarta să trecem noi. Cred că ne-am mirat vreo jumătate de oră de chestia asta. Ei, cum vi se pare?
Şi nici pe Valea Loirei nu ne-a mers prea rău şi nu mă refer aici la minunatele castele pe care le-am văzut că se subînţelege.
Am stat la o pensiune ţinută de o baroneasă, care baroneasă s-a dovedit f. drăguţă şi simpatică şi ea şi soţul ei, deşi m-aş fi aşteptat să fie plini de fiţe.
În a doua seară le-am oferit o sticlă de Cabernet românesc pe care în dimineaţa următoare l-au lăudat extrem de tare (de altfel îl şi terminaseră). În ultima seară am ajuns târziu la pensiune şi nu ne-am mai văzut cu gazdele pentru că am plecat noaptea pe la două. Am găsit însă pe pat o sticlă de vin alb produs la via lor şi un bileţel de rămas bun.
Aşa că reiau întrebarea: sunt francezii nepoliticoşi sau nu?
» Filed Under Altele, Am vazut, De prin Europa, Insemnari din calatorii
Comments
7 Responses to “Sunt sau nu francezii nepoliticoşi?”
Leave a Reply
Am citit, multumesc! Chiar sunt curioasa ce raspunsuri primesti 🙂
Tie cum ti s-a parut? Crezi ca a fost o inatamplare?
Eu cred ca da, am umblat si noi prin Franta in repetate randuri, si impreuna si separat, si am fost extrem de dezamagiti, mai mereu am plecat nervosi de acolo (noroc cu gastronomia, ca-ti mai trece de suparare! :-P). Nu degeaba atatia oameni se plang de francezi, ceva-ceva e la mijloc, iti dai seama…
ce mai zici anca?
Adi
pate imi dai si nie un semn.
Scuze, sunt la Breaza si nu prea merge internetul . Ce faci?
[…] Valea Loirei – adică o parte din ea – în 5 zile nu ai cum vedea toate castelele din zonă. Castelul meu […]