Aventuri cu maşina spre Austria (II)

Posted on June 13, 2012

Zilele astea îmi dă târcoale, când mai aproape, când mai departe, o viroză nesuferită care stoarce şi ultima picătură de energie din mine dar eu, nu şi nu, că mâine plec la munte….. Şi-o să fie ori la bal, ori la spital. Mă duc la un curs foto în zona Padina şi mă întorc duminică seara. Până luni , când sper să fiu scăpată de orice viruşi şi îmbogăţită cu o experinţă pe care o aştept de ceva vreme, o să vă las cu continuarea păţaniilor cu maşina în drum spre Austria.

Aşa, unde rămăsesem? A, cu maşina în pană între Piteşti şi Râmnicu Vâlcea. Şi nu în orice fel de pană, ci una dublă şi iremedibilă.

Pe la 7 seara apare şi nea cu platforma, caţără maşina, ne ia şi pe noi în cabină şi pentru că în Râmnicu Vâlcea reprezentanţa Skoda era închisă ne decidem să-l lăsăm să ne care până la Sibiu unde avea Tudor nişte rude la care puteam dormi şi era şi reprezentanţă unde puteam lăsa maşina peste noapte.

Şi-aşa făcurăm cam 120 de km zdronca-zdronca, încet şi f. încet până la Sibiu unde am găsit într-adevăr un paznic la reprezentanţă, am lăsat maşina şi-am revenit dimineaţă la 8 şi jumătate să rezolvăm problema.

Da’ credeţi c-a fost simplu? Apăi nu că, în primul rând acolo lucrurile se făceau mai aşezat, aşa ca-n Ardeal. Se uită un moşulică pe toate părţile maşinii, o studiază preţ de vreo 20 de minute în care eu făceam deja pitici pe creier şi ne zice apoi calm că trebuie schimbate nu numai cauciucurile dar şi cele 2 jante că-s lovite şi ei n-au cum să le îndrepte.

Zic că bine, orice, numai să facem maşina să meargă şi să plecăm cât mai repede. Mai stă un pic, se mai învârte un pic şi zice că nici cauciucurile celelalte nu sunt bune, că sunt diferite şi all-seasons şi austriecii nu primesc decât cu cauciucuri de iarnă că e abia martie.

Mă enervez şi decid să schimb tot. OK. Perfect. Doar o mică problemă – n-au cauciucuri de iarnă cum îmi trebuie mie – trebuie să caute în oraş. Şi caută, şi caută preţ de vreun ceas jumate în care eu simt că mă indrept cu paşi siguri, nu spre Austria, ci spre balamuc.

În fine, un băiat descurcăreţ găseşte nu ştiu pe unde 2 cauciucuri de iarnă şi se duce după ele – se întoarce după o altă jumătate de oră şi mai durează manopera (mult mai puţin de altfel decât toată tevatura anterioară).

Moşul nu se lasă şi mă mai sperie de-o chestie – am o pleznitură la bara din faţă

– Aveţi dovadă?

– Dovadă de ce?

– De accident.

– Păi n-a fost nici un accident – am atins o ţeavă pe care n-am văzut-o.

– A, păi nu e bine, că vă opreşte la graniţă şi vă cere dovada.

Mă panichez. Şi mă duc glonţ la poliţie să declar că am găsit maşina lovită în parcare la Sibiu. Mai pierdem pe acolo aproape o oră şi în sfârşit pe la ora 2 după amiază plecăm spre Viena.

E inutil să vă spun că nu m-a întrebat nimeni nimic la graniţă nici de cauciucuri, nici de dovadă. Iar distracţia asta m-a costat aproape 300 de euro care ar fi fost mult mai utili pe post de cadouri.

Despre cum a fost acolo şi ce aventuri am mai avut cu maşina, vă povestesc altă data şi vă mai dau nişte poze de pe-acolo să vă mai răcoriţi.