Despre ouăle de Paşti
Posted on April 19, 2012
Paştele a venit şi a plecat dar ouăle au rămas. Adică eu cel puţin mai am ouă vopsite pentru că am făcut cam multe anul ăsta. Nu că mă plâng, că merg foarte bine cu ridichi la micul dejun ….
Am vrut să văd însă care e legătura dintre Paşte şi ouă pentru că am realizat că nu ştiu prea multe despre sursa obicieiului de a vopsi ouă de paşti.
De ce asociem ouăle cu Paştele?
Creştini au preluat se pare ideea de fertilitate şi renaştere asociată oului din vremuri păgâne, pentru că se lega foarte bine de ideea reînvierii şi a unei vieţi noi.
Persanii şi Egiptenii foloseau ouăle la sărbătorirea anului nou care, în calendarul lor, începea în perioada de primăvară. În timpul sărbătorilor de an nou, se colorau şi se mâncau ouă aşa cum se întâmplă şi acum de Paşte. Ideea de culoare roşie a fost apoi legată de sângele lui Isus. În Europa, ouăle colorate mai erau folosite şi pentru decorarea caselor în perioada Paştelui.
În cîteva ţări ca Anglia, Germania, SUA, Danemarca sau Olanda se practică un obicei foarte amuzant în Lunea de Paşte – rostogolirea ouălor pe un deal sau o pajişte în pantă. În general câştigătorul e cel al cărui ou se rostogoleşte cel mai departe şi rămâne întreg. Evident, cei care participă sunt copii. În SUA, se organizează acest obicei, an de an, pe pajiştea de la Casa Albă unde copiii rostogolesc ouăle cu ajutorul unei linguri, pe nişte culoare bine definite.
La englezi, ouăle erau iniţial fierte în foi de ceapă astfel încât să aibă o culoare aurie dar acum sunt colorate normal. Există o legendă veche în zona Lancashire care spune că trebuie zdrobite bine carcasele de ouă sparte ca să nu fie furate de vrăjitoare şi folosite drept bărci.
Sunt multe ţările din Europa unde iepuraşul ascunde ouă prin grădină sau prin jurul casei pe care copiii le caută şi le culeg, spre marea bucurie a tuturor.
Pentru mine cel puţin acest obicei are un farmec aparte pentru că am o amintire extrem de senină şi fericită despre bucuria căutării şi găsirea comorilor din iarbă. Între 3 şi 6 ani am locuit cu ai mei, în chirie, la o pereche de bătrâni care nu avuseseră copii şi care au devenit pentru mine a treia pereche de bunici. Şi-acum ţin minte că aveau o pajişte cu câţiva copaci în spatele casei unde mi se dădea drumul în curte cu un coşuleţ, să găsesc ouăle ascunse de iepuraş prin iarbă. În vremea asta părinţii şi cei doi “bunici” mă încurajau şi se bucurau cu mine ori de câte ori găseam câte un ou vopsit sau de ciocolată (pe care ai mei îl achiziţionau cu greu în acea perioadă). E o amintire pe care, sincer, o doresc oricărui copil şi care face parte din acel bagaj emoţional care contribuie enorm la evoluţia unei persoane şi la legătura dintre copii şi familia lor.
De ce iepuraşul?
Iepuraşii ca şi ouăle reprezentau în vremuri păgâne renaşterea şi viaţa nouă şi au fost preluate de creştini ca simbol, ca şi ouăle, pentru a reprezenta renaşterea lui Isus.
Şi să nu credeţi că suntem singurii care încondeiază ouă – la fel se face şi în Ungaria, Bulgaria sau Ucraina şi modelele nu sunt prea diferite.
Şi cu asta ne lăm la revedere de la sărbătoarea de Paşte de anul astă că acum începem să ne gândim la vacanţa de vară.
» Filed Under Altele, Am vazut, De prin Europa, De prin Romania, evenimente, Prin lume
Comments
One Response to “Despre ouăle de Paşti”
Leave a Reply
[…] ai scris despre obiceiuri pascale din lume dar şi de de pe la noi. Am făcut câteva incursiuni prin România: pe la mănăstirea Dealu şi […]