Poveşti, dans şi muzică cu Lumea Mare şi Happy Feet
Posted on March 14, 2012
Într-o perioadă extrem de încărcată şi cam stresantă în care nici scrisul n-a prea avut spor, am simţit, extrem de acut, lipsa blogului şi a lumii largi. Dar, din fericire, am avut şi o oază de relaxare şi bucurie la o nouă întâlnire cu poveştile Lumii Mari . Întâlnirile astea ale lor au început să devină o prezenţă obişnuită şi necesară în viaţa mea – o gură de aer de normalitate şi seninătate într-o lume agitată şi de multe ori tensionată.
Întâlnirea de duminică seară a avut darul de a concentra într-un spaţiu relativ mic de timp mai multe bucurii – plăcerea de a auzi despre Peru unde eu vreau să ajung anul ăsta şi care e subiectul obsesiilor mele de ceva vreme, ziua lui Alex şi bunătăţile cu care ne-a răsfăţat alături de un vinuţ bun, dansul care pentru mine e mai mult decît o bucurie şi, dacă la comandă e Tudor fericirea e la îndemână, şi muzica fără de care eu una nu-mi pot imaginea existenţa.
E a doua combinaţie de acest fel a Lumii Mari cu Happy Feet Studio în care poveştile se împletesc cu dansul şi cu muzica şi nu în ultimul rând cu plăcerile pământeşti ale boltei palatine, într-un cocktail fatal. Fatal de irezistibil! Eu una îmi doresc cât mai multe întâlniri din astea că nimic nu-mi place mai mult pe lumea asta decât să dansez, să cânt, să călătoresc şi să cunosc oameni interesaţi şi astea lângă un vin bun şi ceva gustos de dat burticii.
Cristina Şerban mi-a făcut o mare bucurie prezentând traseul pe care l-a făcut ea în Peru şi confirmându-mi astfel ideea pe care o aveam şi eu în cap pentru călătoria pe care vreau s-o fac acolo. Şi în plus ne-a dat şi o grămadă de informaţii utile şi practice absolut necesare la o astfel de plecare.
Cătălin Dandeş ne-a arătat o faţă anume a Peru-ului, una nu turistică ci spirituală – ne-a deschis o fereastră către o zonă magică şi profundă unde practicile şamanice îţi dezvăluie drumul către spiritualitate şi către inconştientul nostru, pentru a ne auto-descoperi şi a da spiritului nostru atenţia şi importanţa pe care le are de fapt în realitate.
După ce ne-am plimbat prin Peru pe la incaşi şi pe la şamani, ne-a tras Tudor o porţie de cha-cha-cha unde ne-am croşetat picioarele şi o mică combinaţie de merengue ca să ne dovedească încă o dată că oricine poate învăţa să danseze şi că o poate face relaxat şi amuzant, descoperind că picioarele nu sunt neapărat două stângi cum ar putea cred unii. Ne-a alergat, ne-a pus pe cerc, ne-a făcut să râdem şi, uite-aşa, pe nesimţite, am mai învăţat ceva.
Şi la final, Tudor şi cu Alex şi-au pasat chitara şi repertoriul şi am încercat şi noi să-i secondăm cât ne-au ţinut vocile şi cunostinţele.
Eu iată – bătrână, bolnavă şi cu nervii la pământ, cum zicea o fostă colegă de la Fab. de avioane – am plecat câine surd la vânătoare – nu, n-am uitat pantofii de dans, am uitat aparatul. Grav, f. grav! N-am putut eu să pozez mâncărica lui Alex, şi pe Roxana oferindu-i tortul lui Alex cu noi ţiuind din tot felul de trompeţele de hârtie şi cu tichiuţe pe cap, zâmbetele lui Tudor şi pozele de dans ale participanţilor, tandemul Tudor-Alex la chitară, zâmbetele ştrengăreşti ale copiilor şi bucuria noastră a tuturor! Noroc cu Alex că mi-a dat voie să “fur” din pozele lui….
Dacă n-ar fi fost duminică seară sigur ne-am fi lungit până spre dimineaţă şi-am mai fi cântat că băieţii nu şi-au epuizat nici pe departe cântecele. Dar poate e mai bine aşa pentru că avem motive suplimentare să ne vedem şi altă dată, că bine a mai fost!
» Filed Under Altele, Am mincat la, Am vazut, De prin Romania, evenimente
Comments
One Response to “Poveşti, dans şi muzică cu Lumea Mare şi Happy Feet”
Leave a Reply
[…] de fiecare dintre cele la care am fost. Şi au fost şi câteva întâlniri combinate cu dans la Happy Feet Studio. Ce bine mi-a fost – dans, muzică şi poveşti toate la un […]