Tango în Buenos Aires şi în Bucureşti
Posted on February 1, 2012
Ultima perioadă a fost una extrem de încărcată şi s-au adunat deja câteva articole pe listă dar n-am reuşit să scriu nimic de vreo 10 zile. Un lucru bun am făcut totuşi (am făcut eu mai multe dar nu legate de blog) sâmbăta asta când l-am ascultat pe Iulian Sârbu vorbind despre Argentina şi Buenos Aires şi când am vorbit şi eu despre cascada Iguazu din Argentina şi un pic despre Buenos Aires, atât cât să-l las pe Tudor Mihai să ne povestească despre tango şi să ne şi înveţe.
Unde? La Poveşti din Lumea Mare care a avut de data asta un format mai special, la Happy Feet Studio. Dar despre asta o să scriu mai în detaliu în altă zi.
Eu chiar am rămas datoare de anul trecut cu partea aceea de poveste despre Buenos Aires care e legată de tangoul argentinian. De fapt, cei care au fost acolo ştiu că e practic imposibil să dezlegi oraşul de modul său de viaţă, căci acolo tango-ul chiar asta e: un mod de viaţă.
N-o să vă fac o teorie sau o istorie a tangoului, o să vă spun doar despre câteva locuri din Buenos Aires în care poţi merge să-ţi faci o idee de ce înseamnă tangoul.
Desigur există o mulţime de cluburi unde poţi să vezi demonstraţii de tango, poţi lua lecţii, poţi participa la o seară de milonga (adică de dans – evident de tango). Pentru începători este fascinant pentru că descoperi o lume diferită, un stil de dans spectaculos, pasional şi-n acelaşi timp subtil. Cei cărora le place să danseze nu au cum scăpa de fascinaţia acestui dans – dacă încerci, vrei să continui, vrei să înveţi, vrei să dansezi cât mai mult şi cât mai bine.
Iar pentru cei care deja ştiu câte ceva, acolo e raiul pe pământ – multe şcoli, multe săli unde poţi observa şi alege profesori, multe locuri unde poţi exersa şi dansa. Nici măcar nu e obligatoriu să intri într-un club, e suficient să mergi pe stradă în zona San Telmo, unul dintre cele mai vechi districte ale oraşului care e şi zona cea mai reprezentativă pentru tango, unde poţi dansa simplu pe stradă.
Sunt mulţi străini care vin la Buenos Aires pentru a învăţa tango şi ajung să stea şi câţiva ani pentru asta, alţii vin pentru viaţa de noapte şi stau câteva luni timp în care merg la cluburi, la petreceri, socializează, dansează şi-şi fac prieteni din toată lumea.
Norocul nostru a fost că am ajuns în Buenos Aires duminică dimineaţă şi am prins târgul de antichităţi de pe strada Defensa şi Piaţa Dorrego din San Telmo.
Insigne, bijuterii, steaguri, postere, căni, tricouri, picturi şi gravuri, plăci de faianţă – tot ce-ţi poţi imagina la un astfel de târg – pitoresc, colorat, interesant, amuzant, multe sub semnul tangoului desigur. Ceea ce mi-a plăcut cel mai mult a fost că la fiecare colţ de stradă se cânta şi se dansa. Nu erau numai formaţii care cântau tango ci şi rock, pop.
Şi începând de după amiaza până noaptea târziu, în Piaţa Dorrego se cîntă şi se dansează tango. Noi am prins o pereche care a ţinut un mic show cu explicaţii şi o mică istorie a tangoului, după care lumea (argentinieni şi turişti) a dansat tango până târziu.
Nu poţi vorbi de tango fără a face o vizită şi în districtul considerat cel mai vechi al oraşului şi unul din leagănele tangoului – La Boca unde se găsesc şi multe cluburi de tango. Noi am făcut acolo o vizită rapidă, să vedem Caminito, o străduţă cu case colorate, un mic muzeu şi mulţi vânzători de creatii grafice si picturi cu tema – totul cam turistic şi aglomerat. În rest, zona La Boca e una destul de rău famată şi în care nu prea e bine să mergi seara mai ales cu vreun aparat foto.
Caminito a inspirat una dintre cele mai faimoase melodii de tango a carui versuri se afla de altfel pe zidul uneia dintre case.
Importanţa dată tangoului în Buenos Aires e evidentă şi din diversele picturi reprezentându-l pe Carlos Gardel, actor, interpret şi compozitor, de origine francez sau uruguaian (există incă controverse) ajuns în Argentina în 1892 (la 2 ani), cunoscut şi ca Regele Tangoului, Magicianul, Carlitos sau Sturzul Creol. În 1917 a scris cântecul “Mi noche Triste” (noaptea mea tristă) considerat ca punct de cotitură în muzica latin-americană şi naşterea muzicii tango aşa cum o cunoaştem acum.
Îl poţi vedea pe Gardel cam peste tot în Buenos Aires – are statuie, imaginea sa e în metrou, pe faţada magazinelor, pe ziduri, pe tricouri şi obiecte turistice. Şi e cât se poate de normal – deşi a murit destul de tânăr (la 45 de ani) într-un accident de avion, a fost unul dintre acei oameni care marchează istoria noastră a tuturor într-un mod decisiv.
Por una cabeza este unul dintre cele mai cunoscue tangouri ale lui Gardel – aici e versiunea originală.
Iar tangoul ca dans, mie personal mi se pare şi mai fascinant. Şi dacă vreţi să vedeţi ce pot face nişte campioni mondiali, puteţi urmări acest clip.
Tangoul argentinian a pătruns în toată lumea şi există şcoli foarte bune de tango nu numai în Argentina ci şi în Europa. Şi din fericire, se poate dansa şi în Bucureşti. Puteţi încerca şi voi – e o experienţă care se transformă uşor în pasiune.
» Filed Under Altele, Am vazut, De prin Romania, Fun Turism, Prin lume
Comments
One Response to “Tango în Buenos Aires şi în Bucureşti”
Leave a Reply
[…] latină. Îmi sar gîndurile de la Cusco la Merida, de la Iguazu la Edzna, de la Arequipa la Buenos Aires. Dar azi o să mă concentrez pe Cusco, unul dintre orașele care au rămas în mine și unde m-aș […]