Cu macii la butoniera – Remembrance Sunday
Posted on November 13, 2011
In duminica cea mai apropiată de data de 11 noiembrie (ziua armistiţiului – data încetării Primului Război Mondial în 1918), în UK, Canada şi alte ţări ale Commonwealth-ului se serbează Remembrance Sunday (duminica aducerii aminte) – o zi de comemorare a celor căzuţi, civili sau militari, în cele două războaie mondiale şi de fapt, orice conflict începând cu primul război mondial.
Desigur, o astfel de zi este marcată de ceremonii oficiale la nivel naţional şi local în care se depun coroane, au loc parade militare, adunări civile, un moment de reculegere de 2 minute la ora 11 a.m. şi clopote de biserică care sună estompate astfel încât să aibă un sunet înfundat şi grav.
Unul de elementele care mi se pare foarte emoţionant este prezenţa macilor în coroanele depuse dar mai ales, la butonieră.
Foto: Andrew Dann – sursă: Wikimedia Commons
Desigur, macii sunt artificiali şi sunt confectionaţi de soldaţi veterani cu invalidităţi şi se poartă încă de la sfârşitul lunii octombrie.
De ce maci?
Ideea de a purta maci în amintirea celor căzuţi în războaie vine din poezia In Flanders’ Fields (pe câmpiile Flandrei) un rondel scris de medicul şi locotenent-colonelul canadian John McCrae în timpul primului război mondial, în care se face referire la macii crescuţi pe morminte.
Poezia a devenit extrem de populară. În Canada, de exemplu, un fragment este trecut pe bancnota de 10 dolari.
Poemul sună aşa (cu o traducere ne-literară, fără pretenţii):
In Flanders fields the poppies blow (cu varianta grow) (Pe câmpiile Flandrei răsar (cresc) macii)
Between the crosses, row on row, (Printre crucile, rânduri, rânduri)
That mark our place; and in the sky (Care ne marchează locurile; şi în cer)
The larks, still bravely singing, fly (privighetorile încă cântă curajos, zboară)
Scarce heard amid the guns below. (auzite cu greu printre armele de jos).
We are the Dead. Short days ago (Noi suntem morţii. Acum câteva zile)
We lived, felt dawn, saw sunset glow, (Trăiam, simţeam zorii, vedeam apusul strălucind)
Loved and were loved, and now we lie, (Am iubit şi am fost iubiţi şi acum zăcem)
In Flanders fields. (În câmpiile Flandrei)
Take up our quarrel with the foe: (Preluaţi voi lupta cu duşmanul:)
To you from failing hands we throw (Vouă, din mâine căzute, vă aruncăm)
The torch; be yours to hold it high. (Torţa; a voastră să fie s-o ţineţi sus)
If ye break faith with us who die (dacă vă încălcaţi cuvântul dat nouă care am murit)
We shall not sleep, though poppies grow (nu vom dormi, deşi cresc maci)
In Flanders fields. (pe câmpurile Flandrei).
Dacă vă veţi uita pe articolul din DailyMail dedicat zilei de azi în UK, veţi vedea că această zi, pentru cei care o comemorează, nu este doar o ocazie de a afişa o falsă, ipocrită reculegere, ci o reală aducere aminte în tăcere, respect, durere şi recunoaştere. Nu se face o apologie a războiului, nu se bucură nimeni de vreo victorie, se plâng doar morţii.
Nu ne-ar strica nici nouă o astfel de zi în care să amintim cu respect de cei care au căzut în războaie sau în decembrie 1989.
» Filed Under Altele, evenimente, Prin lume
Comments
4 Responses to “Cu macii la butoniera – Remembrance Sunday”
Leave a Reply
foarte fain articolul! am o curiozitate referitoare la maci dar mi-a fost lene sa descoper ce inseamna exact. acum stiu 😉
am purtat si eu maci, in fiecare an, in semn de respect. toata lumea poarta… inclusiv am vazut pe multe masini sau chiar case 🙂 (maci imensi)
Nu ne-ar strica nici noua un astfel de simbol si o astfel de zi. Vreo propunere?
Pe câmpurile Flandrei
John McCrae
Vara, în Flandra, maci roşii precum focul
Printre mii de cruci obrazul îşi întorcu-l,
Veghindu-ne somnul greu, de plumb, sub glie;
Deşi pe cer vesel cântă-o ciocârlie,
Sub bombe n-o auzim, n-avem norocul.
Suntem cei Morţi. Mai ieri, nu sosise-încă sorocul.
Vedeam soarele-n zori, înflorind ca siminocul;
Iubeam, eram iubiţi – azi în lut ne-am găsit locul
Pe câmpurile Flandrei.
Preia tu lupta noastră, dar nu şi nenorocul:
Căzând, spre tine noi aruncăm zălogul
Luminii, torţa-i la tine-acum, păstrează-o vie.
Rămâi sub jurământ cu noi, altfel în vecie
Nu vom avea somn – cât maci ne-or scrie epilogul
Pe câmpurile Flandrei.
trad Petru Dimofte
Foarte frumoasă traducere