Codul bunelor maniere – cum pregătim o călătorie?
Posted on November 3, 2011
La grea şi stufoasă treabă m-am înhămat, zău! Auzi tu, să scriu despre bunele maniere în călătorii! Apăi, dac-am început, acuşi nu mai e cale de întoarcere.
Şi-o să-ncep cu pregătirea pentru o călătorie. Exită călătorii spontane, pe care le faci aşa dintr-un impuls şi călătorii pe care le faci cu oarece pregătire.
Dacă dai o fugă la Vama Veche într-un week-end nu prea ai nevoie de cine ştie ce pregătire dar dacă pleci la piramidele maya din Mexic nu prea merge chestia cu spontaneitatea.
În afară de pregatirea obişnuită (bagaje, vize, documente, ghiduri şi hărţi, vaccinuri, asigurări, rezervări) ne pregătim (mă rog, unii dintre noi) cu informaţii despre locurile unde mergem – vreme, monumente, locuri de interes, restaurante, cluburi, palate, muzee, parcuri şi ce ne mai interesează pe fiecare.
Ei, aici, zic eu c-ar trebui să includem şi câteva elemente de cultură . Mai ales dacă mergem în zone cu o cultură sau obiceiuri diferite de ale noastre, mi se pare normal să citim câte ceva despre acestea. Nu mă refer aici neapărat la istoria de manual cu date şi nume ci la viaţa unui grup sau popor.
Această documentare are două scopuri:
- să ne familiarizeze cu locul în care mergem şi să ne ajute să înţelegem şi să ne bucurăm cu atât mai mult de locul respectiv
- să ne dea o idee despre felul în care ar trebui să ne comportăm acolo.
Despre ce vorbim?
- limbă şi limbaj corporal
- îmbrăcăminte
- mîncare
- religie
- tabu-uri
- obiceiuri
- sarbatori
1. Dacă mergem în străinătate şi nu ştim limba ţării unde mergem, un lucru util dar şi frumos ar fi să învăţăm măcar câteva cuvinte care să ne ajute să ne descurcăm dar şi ca semn de politeţe. Oamenii vor fi mai deschişi şi vom face şi o bucurie. Pe voi nu vă impresionează când un străin vă spune “bună ziua” şi “mulţumesc”?
Prietenul meu mexican Alejandro când a venit în România, era f. drăguţ când întreba pe cineva “ce’zisăşi?” (a se citi fără primul i). Reacţie garantată!
M-am simţit extrem de frustrată în Austria şi Germania când, oprindu-ne să căutăm un hotel în localităţi mai mici la ieşirea de pe autostradă, ne-am confruntat cu o mare problemă – greutatea de a comunica. Nimeni nu ştia engleză , franceză ori spaniolă dar nici noi nu ştiam mare lucru în germană – mare greşeală. Ne-am descurcat desigur, dar am fi scutit cel puţin o oră de tatonări şi am fi primit şi mai multe zâmbete dacă am fi reuşit să spunem şi noi ceva mai mult decât Guten Tag. Până la urmă, nu eram într-o zonă f. turistică şi oamenii ăia se descurcau probabil foarte bine fără să vorbească vreo altă limbă decât cea de-acasă.
Limbajul corporal este o chestiune şi mai delicată pe care o voi atinge în episodul următor.
Voi ce credeţi? E suficient să ştii engleză pentru a merge oriunde?
» Filed Under Altele, Am vazut, Insemnari din calatorii, Prin lume
Comments
4 Responses to “Codul bunelor maniere – cum pregătim o călătorie?”
Leave a Reply
O brigada alaturi de-un zambet a mers de minune. Subscriu, barem buna ziua si multumesc sa poti zice, ca e frumos si pentru tine, calatorul si pentru mine, oaspetele. Nu? 🙂
Eu stiu pe cineva care s-a dus sa lucreze pe un post de conducere in Bangladesh.De cate ori un subaltern ii raporta ca i-a reusit o sarcina,aceasta il felicita cu gestul,pentru noi clasic,pumnul strans si degetul mare in sus.Dupa multa vreme a aflat ca acest gest in Bangla are ca echivalent gestul cu degetul mijlociu ridicat.
Imi amintesc si acum cat de uimiti am fost cand i-am vazut pe francezi “cu stare” in restaurant de fitze stergand farfuria goala cu o bucatica de paine.
Cu greu ne-am obisnuit cu un neamt care isi facea titlu de glorie din faptul ca poarta o pereche de papuci de casa vreme de 20 de ani sau ca e dovada de sange albastru sa nu dai drumul la caldura pe timpul iernii.
Mai am si eu cateva povesti de-astea.