Concert Sting – Symphonicity – la Bucuresti
Posted on June 8, 2011
Am vrut special sa las sa treaca o zi inainte de a scrie impresiile de la concertului lui Sting de luni din Piata Constitutiei, asta ca nu cumva entuziasmul meu sa dea pe-afara si sa scriu ceva patetisme exagerate.
Adica am vrut sa las timpul sa aseze emotiile. Asa ca, acum, pot spune asezat si linistit ca a fost un concert SENZATIONAL!
Fara nici un fel de exagerare, cred ca pana acum, e concertul care m-a impresionat cel mai mult. Si am vazut destule! Rolling Stones, Deep Purple, Seal, Pink, George Michael, Phil Collins, Depeche Mode si inca multe altele.
Pana acum in ierarhia mea, pe primul loc a fost Phil Collins si George Michael. Inca o data mi se confirma ca muzicienii adevarati au concerte adevarate si ca “uleiul iese mereu la suprafata.”
Trecand peste faptul ca sunt fan Sting de foarte multi ani, de ce totusi m-a impresionat Sting mai multi decat ceilalti?
Din punct de vedere al profesionalismului, totul a fost impecabil, incepand de la calitatea sunetului si pana la acuratetea si calitatea interpretarii. In plus, sentimentul pe care mi l-a lasat a fost acela de modestie si curatenie.
Pe o scena imensa incadrata de 2 ecrane foarte mari, Sting si orchestra sa au inceput sa cante pe la 8 si un sfert, brusc fara vreun preambul anume sau alte fite. A inceput, firesc, cu “Englishmen in New York”, a cantat doua ore cu o pauza de 20 de minute si a dat 4 bisuri (spre marea uimirea si incantare a publicului).
O silueta supla, dreapta in mijlocul unei orchestre simfonice de 50 de persoane dirijate de Sarah Hicks, si alaturi de Dominic Miller (chitara electrica), Rana Krija (percutie), Jo Lawry (voce) si Ira Coleman (bas) – cu totii absolut exceptionali!
Aranjamentul pentru orchestra a fost absolut incredibil reusind sa dea o sonoritate extraordinara pieselor pastrand in acelasi timp linia lor melodica originala.
Fara gesturi in plus, simplu, drept, a “povestit” ce avea de “povestit” cu inteligenta si talent. A cantat cu o voce incredibila pana la ultimul bis, a cantat la muzicuta, la chitara acustica, a spus foarte putine cuvinte si chiar cateva in romana, cu foarte mult bun simt si nimic “fancy”.
A interpretat piese cunoscute de pe vremea Police – “Every Little Thing She Does Is Magic”, “Roxanne”, “Next To You” , “Every Breath You Take” si evident piese lui solo arhicunoscute. La bis a cantat “Desert Rose” intr-un aranjament care mi-a taiat respiratia si a incheiat singur, doar cu voce si chitara cu “Fragile”.
A fost o lectie de muzica, de arta inteligenta si pana la urma de viata, de cum sa traiesti frumos, de cum sa lasi ceva in urma ta, de cum sa influentezi in bine vietile celorlalti oameni, de cum sa iubesti ceea ce faci.
Sting este unul dintre acei oameni pe care-i privesti in ochi cu emotie si care-ti redau speranta ca omenirea nu e total pierduta! Eu folosesc rar expresia “Jos palaria” pentru ca a fost destul de devalorizata. Pentru Sting insa, jos palaria!
» Filed Under Altele, Am vazut, De prin Romania, Fun Turism
Comments
Leave a Reply