Mitul conștiinței individuale, culpabilizare și educație
Posted on November 9, 2015
Miercuri seară, eram la Unirii și așteptam niște prieteni să mergem la Universitate. Un puști de vreo 20 de ani a aruncat un pachet gol de țigări pe jos. I-am atras atenția și evident că mi-a replicat, ușor agresiv, că “așa fac toți”. Ceva din privirea mea și degetul îndreptat spre coșul care se afla chiar sub nasul lui l-au făcut să-și schimbe atitudinea. Aș fi vrut însă să am și alte argumente decît intimidarea. “Așa e frumos”sau “Așa e normal” nu au absolut nici o valoare pentru un copil care și-a văzut părinții aruncînd pe jos, căruia la școală nu i-a spus nimeni cum ar fi normal să se poarte și care știe că nu-l penalizează nimeni pentru asta, ba, mai mult, adulți cu poziții sociale importante fac lucruri mult mai grave.
Povestea asta cu culpabilizarea victimelor e o practică veche, pe care cei mai în vîrstă o știu foarte bine. Erai vinovat că întîrziai 5 minute la semnat condica pentru că nu avusesei suficientă conștiință să pleci cu vreo 2 ore înainte, ca să te poți urca într-un mijloc de transport în comun, pe scară. Căci viața nouă așa se crează – cu omul nou.
Erai vinovat că vrei să te distrezi, că faci o glumă, că te îmbraci nepotrivit pentru un cetățean responsabil al lumii noi.
Erai vinovat la școală că nu înțelegeai ce ți-a predat un profesor de lucru, devenit peste noapte profesor de istorie, și pentru că nu reușeai să reproduci, cuvînt cu cuvînt, cît mai mult din textul arid din cartea de istorie. Erai vinovat pentru că părinții tăi nu fuseseră din popor, oameni curați din mediul muncitoresc.
Erai vinovat că doreai să citești cărți și să vezi filme „imperialiste”, erai vinovat că-ți doreai produse de lux, ca ciocolată sau portocale ca urmare a unei mentalități capitaliste găunoase, demnă de dispreț. Pînă la urmă erai vinovat că mîncai prea mult și că nu aveai tăria de a răbda de frig, demn și fericit că țara își plătește datoriile și că înalți monumente eterne și mărețe.
Erai vinovat dacă vorbeai cu străini care te puteau corupe, deturnîndu-ți conștiința către calea depravării și inegalității sociale.
Erai făcut vinovat de atît de multe lucruri și tratat pe măsură încît și cei mai puternici ajungeau să se simtă vinovați, chiar dacă, rațional, știau foarte bine că vina era exact la cei care acuzau.
Și acum au apărut voci care au trecut de la culpabilizarea directă și plină de ură de tip: așa le trebuie, sunt sataniști, și-au căutat moartea cu muzica lor, chiar și titlul unui cîntec spune asta…… la un stil mai subtil de genul: noi suntem de vină pentru că nu facem fiecare ce trebuie, schimbarea trebuie să vină din noi, fiecare dintre noi trebuie să devenim mai responsabili, dacă am fi toți mai corecți lucrurile astea nu s-ar mai întîmpla. Cu alte cuvinte, avem nevoie de conștiință individuală, trebuie să fim toți mai buni, mai frumoși, mai puternici…
Mulți dintre cei care spun asta acum sunt bine intenționați. E chiar frumos și aș vrea să apuc vremuri în care să fim atît de evoluați. E însă total nerealist. Da, e minunat să fim toți conștienți, buni și frumoși. Doar că, dacă vrem să ne dăm această șansă trebuie să schimbăm un întreg sistem defect și mentalitățile pe care le-a creat.
Da, e o prostie să nu ai asigurare, e riscant – problema e că, în acest moment, nu e cu mult mai riscant decît să ai. Nu ești mai bine tratat și nici pe bani mai puțini dacă ai asigurare.
Da, e o totală inconștiență, chiar o crimă, să nu respecți niște norme minime de siguranță – problema e că, uneori te costă atît de mult financiar, ca timp și nervi să faci acest lucru încît îți adormi vigilența și responsabilitatea și ajungi să crezi (sau să te minți) că așa merg lucrurile și că așa fac toți, cu atît mai mult cu cît, chair și atunci cînd ești corect ești hărțuit.
Da, e total incorect să nu ai contracte de muncă și să faci tot felul de exhibiții să înșeli statul – problema e că statul te înșeală constant, de mult și grav, așa că ți se pare justificat să fraudezi. Reprezentanții statului înșiși fraudează mult mai grav și mai substanțial – cam greu să rămîi corect și pur în astfel de condiții.
Știu, sunt o moară stricată pentru unii: singura noastră șansă este educația care dă posibilitatea individului să-și dezvolte conștiința. Cînd vorbesc de educație nu mă refer doar la acumularea de cunoștințe, ci și la educație civică, morală și etică. Să-i învățăm pe copii, încă din primii ani, că nu se aruncă gunoi pe jos, că nu se scuipă pe stradă, că agresivitatea nu-i un răspuns bun la nimic, că e mai ușor să trăiești respectîndu-i pe ceilalți, că ura nu face altceva decît să te consume interior, că minciuna are picioare scurte și că satisfacția de a creea ceva cu mîinile sau mintea proprie e mult mai mare decît cea de a fura, că democrația înseamnă să fii liber în măsura în care nu încalci libertățile sau drepturile altcuiva, că diferențele între noi sunt mult mai mici decît am crede.
Calea acum e să schimbăm întreg sistemul și să începem să construim un sistem educațional care să ne dea șanse să evoluăm. Conștiința individuală e bine venită dar nu este, acum, aici, suficientă.
Și, nu, victimele nu sunt vinovate cu nimic!
» Filed Under Altele
Comments
Leave a Reply