Noto – lumină și baroc sicilian roz-auriu
Posted on July 31, 2016
Fructul oprit e mult mai gustos – se confirmă acum în perioada asta în care sunt practic reținută la domiciliu, limitată la plimbările zilnice cu Domnu Fix prin parcul Tineretului și magazinele din preajma casei. Puturosul din mine m-a făcut de multe ori să renunț la ieșiri doar din pură și crasă lene. Acum, mă ard tălpile și parcă aș pleca în toată lumea deodată, aș dansa, aș țopăi, aș alerga, mă rog, tot ceea ce nu pot încă. Caut pe Internet tot felul de locații și cazări, mă uit cu jind la toate ofertele de plecare și mă consolez cu ideea că nu mai e mult pînă să pot pleca.
Una dintre modalitățile de evadare e călătoria în timp. Mi-e din ce în ce mai ușor să mă arunc înapoi într-un moment din oricare dintre călătoriile mele. Sunt acum în Galway, pe marginea coastei ce se prăbușește vertical în ocean și în clipa următoare văd Barcelona de pe Monjuic. Sunt pe Rocca din Cefalu cu ochii la marea în culori încredibile și privesc alături de Sfinxul roșu din Capri al lui Axel Munte. Piramida din Uxmal îmi umple mintea de uimire și ceața de dimineață îmi dezvăluie încă o dată misterul orașului Machu Picchu.
Azi vreau să mă plimb printe grupele de 4 moși, așezați ici colo pe strada principală din Noto, poate cea mai compactă și mai fermecătoare aglomerare de baroc sicilian.
Noto e un orășel pe care-l epuizezi într-o zi pentru că are o stradă principală însoțită de alte două străzi paralele și străduțele ce le leagă pe un spațiu de 550km2, prin care au trecut romani, arabi, normanzi, și, după cum spune povestea, chiar și Hercule după cea de-a șaptea sa muncă. Doar că e păcat să stai acolo doar o zi.
În 1503, regele Ferdinand III a dat orașului titlul de Civitas Ingeniosa (oraș ingenios). Orașul ingenios a fost însă distrus complet la cutremurul din 1693. Un grup de arhitecți minunați a gîndit apoi această mică capodoperă de baroc sicilian ale cărei clădiri, multe construite din piatră de tuf vulcanic, răsfrîng asupra întregul oraș un aer roz-auriu, absolut ireal.
Nu numai clădirile așezate pe axa soarelui sunt absolut fermecătoare, ci întreaga atmosferă a orășelului care pendulează între turistic și provincie. La asfințit, dacă intri pe poarta mare (Porta Reale), cu soarele poleind toată strada cu un lichid auriu ce învelește copii, biciclete, turiști și localnici, ai impresia că trăiești într-un loc care nu reușește să rămînă un simplu orășel de provincie. Zilnic se îmbracă în culori și își afișează măreția în pofida oricăror încercări de aducere la realitate și seara crește ca o poveste veche care nu se dă dusă oricîți moșuleți ar pîndi-o.
Poți face o cură de auriu și de detașare de cîteva zile în care ai ce vedea: Catedrala, Primăria, nenumăratele biserici, palate, micul parc de la intrare.
Stai la o terasă mică pe Corso Vottorio Emanuele unde mănînci la fel de bine ca-n toată Sicilia, bei un suc sau o cafea, ori o bere locală, urci în clopotnițele bisericilor, mergi în Palazzo Nicolaci, unde ai toate șansele să fi singur în tot palatul, mai ales dacă mergi la sfîrșitul după-amiezii și de unde te saluți cu clopotele de la San Carlo.
Dacă dimineața are o luminozitate ce face să strălucească roca cu stucaturi și volute a Catedralei sau a bisericii San Domenico, clopotnițele din bisericile San Carlo și Santa Chiara sunt plasate perfect ca să vezi întreaga localitate în minunata ei compoziție unitară și condensată.
O parte din iubirea mea a rămas la Noto așa cum a rămas în multe alte locuri de care mi-e dor și pe care le revăd oricînd doresc în mintea mea și, slavă domnului pentru tehnologie, în fotografii.
Nu mă omor după baroc și, așa cum am mai mărturisit deja, interioarele unora dintre bisericile baroce, chiar cele siciliene, mi se par mult prea încărcate pentru gustul meu, unele la nivelul kitsch-ului. Dar asta e după gustul meu. Barocul sicilian la exterior este însă o poezie luminoasă. O tură între Catania și Ragusa e ceea ce vă doresc și vouă. De fapt, Sicilia, în întregimea sa, e o ofertă irezistibilă de care îmi doresc să mai profit și altă dată. Și poate ne vedem acolo. Doar spuneți cînd și sunt gata.
» Filed Under Am vazut, De prin Europa, Insemnari din calatorii
Comments
Leave a Reply