În căutarea biodiversității – amfibieni în Covasna
Posted on July 29, 2015
Aveam programat, în week-end-ul trecut, să dăm corn în corn (sau măcar cap în cap, dacă nu dădeam de coarne) cu vipera, la tabăra de #biodiversitate de la Comandău, organizată de Doru Panaitescu, cu un grup de bloggeri, mari amatori de natură (Renate și Cătălin Nenciu de la Travelbadgers, Vali Petcu (Zoso), Daria Stoian și Bogdan Epure de la Nihasa, Morarasu Romina).
N-a fost să fie pentru că viperele n-au avut chef să-și scoată la iveală capetele, cu sau fără corn. Asta nu înseamnă că nu ne-am ales cu alte trofee fotografice: șopîrle, tritoni și broaște au fost, pentru scurtă vreme, modelele cele mai admirate. N-aveți teamă, toate au fost mînuite cu grijă, fotogafiate, hidratate și apoi eliberate în mediul lor.
Ce-am găsit?
- Broasca rîioasă brună (Bufo Bufo) – absolut spectaculoasă, grăsană cu niște ochi galbeni senzaționali, cu labele puternic palmate ceea ce o face un bun săpător.
- Tritoni de munte de diferite culori și mărimi – probabil am mai văzut tritoni cîndva dar sigur i-am confundat cu șopîrle sau salamandre. Sper ca de acum încolo să-i recunosc.
- Broasca roșie de munte – care se afla acolo din abundență
- Șopîrle de munte
- Buhai de baltă cu burta galbenă care se răsucește cu burta în sus în reflex de apărare.
În drumul nostru spre poiana unde speram să dăm de ceva vipere, am reușit să mai zăresc un scatiu (adică l-a zărit Doru și mi l-a arătat cu degetul) și ne-am dedat la niște plăceri total vinovate ca tăvălitul pe mușchi, lăfăitul în poiană cu afinele la nas (adică la gură) și cu o puzderie de frăguțe cu care ne-am îndopat fără limite pentru că ne-au petrecut cam pe tot drumul. Cum să le reziști? Nu, n-am nici o remușcare.
În drumul de întoarcere spre casă, ne-am oprit în pădurea de la Reci în căutare de niște broscuțe foarte speciale și de cerbi lopătari și de orice altceva am mai fi avut noroc să vedem, avînd în vedere bogăția de floră și faună a locului.
De cerbi n-am avut parte pentru că am fost adoptați de o gașcă de cîini care au ținut morțiș să meargă cu noi prin pădure și care se alergau și lătrau suficient încît să ne știe toată pădurea.
Broaște însă am găsit, ba chiar de două feluri:
- Rana Arvalis pe care toată lumea visează s-o vadă la perioada împerechierii pentru că masculul capătă culoarea albastră. Poate, cîndva, om avea și noi noroc.
- Rana lessonae – o broscuță mică verde cu ochi aurii, extrem de frumoasă.
Cu ce ne-am mai ales?
Cu un ceaun cu carne de cerb și vită cu multe legume, vrăjit cu multe incantații pînă-n noapte, ba încă și ceva vreme a doua zi dimineață. Cu un pic de cîntat la chitară, cu veselie, cu farmecele unui Mercedes GLA 220 cu care mi-a cam plăcut să merg, cu mult aer curat, flori, ciuperci și gîze și cu un pic de răcoreală binevenită după canicula din București. Pentru mine a contat foarte mult și compania. E reconfortant să mergi într-o astfel de aventură cu oameni plăcuți, cum zic eu, „normali”.
În concluzie, mai vreau, mai ales că eu trebuie să găsesc lupul. Și-o să insist pînă-l găsesc și-ntre timp, mai un șerpișor, mai o pasăre, mai o mură….
Pentru această tabără, am beneficiat de suportul celor de la Lipton (ca parte din campania #mievara) si Tiriac Auto (care ne-a pus la dispozitie noul Mercedes GLA 220, 4×4, 2.2 litri, 170CP, automat).
» Filed Under Am vazut, biodiversitate, De prin Romania
Comments
Leave a Reply