Înțelepciunea pămîntului – călătoria ca educație II
Posted on October 1, 2014
Ziceam, mai acu’ să tot fie ceva vreme, că pentru mulți, călătoriile au fost o sursă de educație. Dar să nu ziceți că vorbesc din auzite, uite, eu mărturisesc că n-am prea învățat geografie la școală. Mai deloc.
Era greu să înveți ceva de la o profesoară care făcea dezacorduri între subiect și predicat și care, în momentul în care a vrut să explice cum apar cutremurele, a apelat la limba gimnastică. Aplicînd mîinilor din dotare o energică mișcare de forfecare, îți țugui inteligent gurița, îți așeză ferm și îndesat capul pe gușulița dublă (inutil, să vă zic ce poreclă avea, nu?), făcu ochii mari ca Marin Moraru în Căldură Mare cu privire placidă și plină de semnificații și zise această propoziție memorabilă, rămasă în istorie: “Faliile face așa”.
Trebuie totuși să recunosc că a fost suficient de sugestiv încît să-mi amintesc. Din nefericire, restul explicațiilor ei nu s-au ridicat niciodată la nivelul poveștii despre cutremure. Prin urmare, n-am știut niciodată să desenez Carpații de curbură, sau orice altă formă de relief de altfel.
Ceea ce n-am învățat la școală, am învățat umblînd. Am aflat mult mai multe despre țări, munți, mări sau rîuri pregătindu-mi călătoriile sau pur și simplu călătorind. Parcă lumea se vede altfel de pe creasta Piatrei Craiului și capătă sens. Parcă așa te dumirești care-i nordul și pe unde e una alta. Adică, capeți perspectivă.
Poiana Zănoaga iarna
Și pentru că eu nu am poze digitale de pe creastă, am găsit un filmuleț
Unul dintre marile cîștiguri pe care-l capeți călătorind este modestia, prin prisma unei perspective mai largi. Dacă tu în satul tău din care n-ai ieșit în veci ești cel mai înalt la 1,80 ai tăi, ai toate șansele să fii tare mîndru, încrezător că ești cel mai grozav om din lume. Dar dac-ai da nas în nas cu unul de 1,90 din satul vecin?
Vorbele înțelepte de azi: “Ah ! cela rend modeste de voyager; on voit quelle petite place on occupe dans le monde.” (Ah! călătoriile te fac modest. Vezi ce loc mic ocupi în lume). Este ce scria, într-o scrisoare către Luise Colet, Gustave Flaubert, un mare iubitor de călătorii (a călătorit, printre altele, prin Turcia, Grecia, Italia, Egipt, Liban, Palestina, Siria) care a și scris de altfel o mulțime de carnete de călătorii.
Pe de altă parte, călătoriile te fac mai încrezător – descoperi că poți face mult mai multe decît credeai, că oamenii sunt tot oameni oriunde te-ai duce, cu aceleași bucurii, vise și tristeți, că îi înțelegi mai bine pe ceilalți și uneori chiar pe tine însuți.
Dar despre asta, poate, altă dată.
» Filed Under am citit, Am vazut, De prin Romania, vorbe de duh
Comments
Leave a Reply