Teatru cu Jude Law la Londra – de neimaginat!
Posted on March 4, 2014
Ca să rămîn în sfera artistică – pentru că sunt încă sub umbrela emoțională a SONG-ului dar nu vreau să vă bombardez cu acest subiect la nesfîrșit – mă gîndeam ieri că ar fi fost absolut inimaginabil în tinerețe să visez că aș putea vedea Shakespeare jucat pe o scenă din Londra.
Inerția spaimelor și limitărilor e mare. Dacă nu aș fi auzit de la Ioana (Printre rânduri) că se duce la Londra să vadă Henric al V-lea cu Jude Law, nu mi-ar fi dat nicicînd prin cap că aș putea vedea o piesă într-un teatru londonez, cu atît mai puțin cu Jude Law. Ioana, multumesc pentru idee!
Foto: Johan Persson (bbc.com)
Ah, beția puterii! Pot să intru pe un site și să-mi cumpăr un bilet la teatru în Londra fără să mă coste o avere, acum e relativ ușor să găsești bilete low-cost decente pînă la Londra ba chiar am găsit și un hotel f. accesibil. Adică, se poate. Incredibil pentru unul ca mine care n-a avut voie să iasă din țară pînă aproape de 40 de ani, care a ajuns la Londra în condițiile în care n-aveam bani, n-am fost sigură că voi pleca decît cînd m-am văzut în avion, am fost amenințată cu trimiterea acasă pentru simplul fapt că am mers singură în Londra, preț de o jumătate de oră de la gară pînă în Trafalgar Square unde m-am întîlnit cu un coleg (și chiar și așa ni s-a reproșat că nu ne-am dus să socializăm), în condițiile în care trebuia să fim obligatoriu în hotel la ora 10 seara chiar și în week-end (noi stînd la 2 ore de Londra) și mai ales, în care m-am simțit tot timpul supravegheată. Și chiar am fost, după cum mi-a mărturisit un coleg care primise sarcină să meargă cu mine peste tot, să fie atent dacă vorbesc cu vreun străin sau dau vreun semn că aș vrea să rămîn.
Să revenim însă la Henric al V-lea la Noel Coward Theatre.
Shakespare fără intruziuni și teribilisme inutile, fără excese și declamări patetice, așa, englezește, frumos, curat și modern, însă fără trădări în căutarea forțată a originalității (cum am mai văzut în ultimii ani pe la noi).
Decor simplu, ingenios și funcțional, costume simple și mai mult sugerate fără nimic ostentativ, nivel profesional foarte ridicat la toți actorii, atmosferă degajată. De altfel, lumea era îmbrăcată ca pe la noi, cu pantaloni și nu cine știe ce elegant. Oamenii își luau cîte un pahar de vin sau suc de la bar pe care-l aduceau în sală fără prea multe fițe. N-au fost însă telefoane deschise, nu s-a intrat în sală după începerea piesei, nu s-a rîs prostește cînd nu era cazul, dar s-a rîs exact cînd era momentul.
Jude Law? Delicios, subtil ponderat între dramă și comedie, între furie, umor, cruzime și eroism, excepțional în zona subtilă a jocului de-a seducția, trecînd cu ușurință și naturalețe de la forță la stîngăcie. Natural, firesc și absolut încîntător. De luat acasă. Nu că s-ar lăsa, dar zic și eu. Fetele mă vor înțelege.
Foto: Johan Persson (bbc.com)
» Filed Under Am vazut, De prin Europa, evenimente, Fun Turism
Comments
2 Responses to “Teatru cu Jude Law la Londra – de neimaginat!”
Leave a Reply
Ce frumos! E adevarat, ar trebui sa apreciem mai mult libertatea asta de care dispunem la degetul mic, de a ne sui in avion si a merge sa vedem o piesa de teatru in Londra. De cele mai multe ori in viata, nu apreciem ceea ce avem pana cand… nici nu mai scriu continuarea.
[…] scos pîrleala de parcuri, muzee, catedrale, piețe și Tamisa. Și unde mai pui c-am fost și la teatru! De cînd mi-am făcut planurile de acasă (doar 4 zile ce trebuiau bine acoperite), m-am gîndit […]