Azi ninge de jos în sus
Posted on January 31, 2014
La geamul meu ninge de jos în sus. Pămîntul aruncă înapoi fulgi răzleți ce tremură o vreme la mijloc de drum, aiuriți și dezorientați, ca noi în zilele în care ne-am pierdut scopul.
Nu mi-e clar dacă pămîntul se scutură de o haină prea grea sau o face ca un cățel la prima joacă cu zăpada. Cine sunt eu să știu ce-i place pămîntului? Sau poate știu, adică uneori cred că știu dar pe urmă uit. Un soare palid, complet imprevizibil, își strecoară lumina ca o încurajare.
Singură pe panta înzăpezită a muntelui sufăr de un fel de beție. Pot, sunt la fel de puternică ca muntele sau ca cerul a cărei culoare începe să se adîncească înspre apus. Sunt muntele, sunt cerul.
Ascunsă în lanul de grîu de lîngă pod, undeva lîngă o apă tăcută, stau perfect nemișcată cu fața în sus așteptînd să devin orice. Din moment în moment, aș putea fi chiar soarele. Pot fi și un spic, n-are oricum nici o importanță, cumva e totul în toate. Acum sufăr de o beție aurie dar a fost și o beție verde pe iarba dintre copaci. Verde de jur împrejur și jocul frunzelor cu lumina. Sunt o frunză care nu are altceva de făcut decît să fie.
Mă duc să mă joc cu zăpada care curge în sus.
» Filed Under Altele
Comments
Leave a Reply