Lisabona între Barcelona şi Buenos Aires (I)
Posted on October 16, 2013
Grămada de fotografii pe care am făcut-o luna trecută mi-a mîncat timpul şi viaţa! Sortez, sortez, editez pe ici pe colo, revin, mă răzgîndesc, pendulez între încîntare (pentru ce-mi amintesc) şi nemulţumire (faţă de rezultatele mele) şi trec de la Portugalia la Turcia într-un carusel de imagini care mă fac, pe de o parte, să mă simt încă în vacanţă, şi, pe de altă parte, să intru în panică legată de timp.
Plimbarea mea din Portugalia a fost cam aşa: 3 zile în Lisabona, 1 zi în Sintra, o zi în Porto, o jumătate de zi în Aveiro şi încă o zi în Lisabona.
Lisabona mi-a amintit de Barcelona prin pantele şi panoramele sale dar şi un pic de Buenos Aires prin străduţele pitoreşti din Alfama sau Bairro Alto. Toată lumea a fost anul ăsta în Portugalia şi s-a scris mult, despre multe, aşa că n-o să insist pe detalii istorice, tehnice sau alte lucruri pe care le ştiţi deja. O să zic ce mi-a plăcut mie sau ce nu m-a impresionat.
Ce mi-a plăcut:
1. Oamenii – mi s-a părut că semănăm destul de mult ca fizic, ca limbă şi ca temperament. În plus, portughezii mi s-au părut foarte deschişi, vorbăreţi şi binevoitori.
Acesta a fost ghidul nostru din turul gratuit de 4 ore (care iniţial erau 3 dar ghidul era clar pasionat de ce făcea şi a făcut o tură mai lungă de centru cu poveşti, istorii şi foarte multă energie).
Turul e făcut de SANDEMANs şi eu am făcut rezervare online înainte de plecare. A fost foarte bine venit în prima zi, numai bun să te bage-n atmosferă. Iar ghidul a făcut toţi banii (fiecare a dat 5-10 euro la sfîrşit pentru că a fost f. bun).
2. Tot ce am văzut în zona Belém – Mănăstirea Ieronimilor (Mosteiro dos Jerónimos), Turnul din Belém (Torre de Belém) sau Monumentul Descoperilor (Padrão dos Descobrimentos). Sunt multe altele de văzut acolo dar nu le poţi vedea într-o singură zi. Belém va fi o poveste separată.
3. Tramvaiul turistic 28 şi tot ce numesc ei “elevador” adică liftul Santa Justa sau cele trei funiculare (Ascensor da Gloria, da Bica şi do Lavra).
4. Mîncarea. Am mîncat o grămadă de fructe de mare ceea ce m-a umplut de mulţumire, punctul culminant fiind la Aveira – subiect pentru altă poveste. Nefiind mare mîncător de peşte am stat în expectativă şi am lăsat-o pe prietena mea Roxana să ia bacalhau (adică cod) în diverse feluri. Am găsit un fel, Bacalhau a Brás, foarte pe gustul meu. Patiseria a fost şi mai pe gustul meu şi m-am înfruptat din mai multe modele, care de care mai tentante. Ce nu m-a impresionat în mod deosebit au fost faimoasele pasteis de Belém de la renumita cofetărie cu acelaşi nume. Au fost foarte bune, nu zic nu, dar nu cu mult mai bune decît ce găseşti şi în alte părţi ale oraşului, cu mult mai puţină coadă şi presiune.
5. Sangria din care am băut de m-am săturat să-mi ţină măcar pentru cîteva luni. Am avut o tentativă zilele trecute să cer una în centrul vechi şi m-am răzgîndit ca să nu fiu dezamăgită. Pentru cea mai bună sangria pe care am băut-o-n viaţa mea (din vin alb cu kiwi, portocale, lămîi, mere, banane, scorţişoară, mentă şi struguri) trebuie să-i mulţumesc Ioanei de la Printre rânduri cu care m-am întîlnit într-o seară la malul rîului în Parque das Nações. Şi sangria de care vă spun şi pe care o şi vedeţi mai jos era la Irish Pub dacă vă vine să credeţi. Ioanei trebuie să-i mulţumesc nu numai pentru seara plăcută dintr-o zonă extrem de aerisită şi pentru minunata băutură care mi-a rămas în minte ca etalon. Trebuie să-i mulţumesc şi pentru căteva sfaturi extrem de utile pe care mi le-a dat şi pe care le-am pus în aplicare – am văzut castelul São Jorge (Sf. Gheorghe) seara la asfinţit şi am fost la Aveiro datorită ei. Bune idei!
Mă găndeam eu că mi-a plăcut Lisabona dar cînd enumăr tot ce mi-a plăcut văd că se adună. Abia am ajuns la numărul 5 şi încă mai am. Eu zic că e de ajuns pentru azi – mai e timp şi pentru celelalte cel puţin 5 motive pentru care îmi place Lisabona. Nu le ţin secret, doar le las să dospească şi vi le zic după un mic suspans. Doar aşa ca să vă dau de gîndit, va fi vorba de lucruri colorate, de lucruri vii, surprize plăcute şi mai puţin plăcute.
» Filed Under Am mincat la, Am vazut, De prin Europa, Insemnari din calatorii
Comments
5 Responses to “Lisabona între Barcelona şi Buenos Aires (I)”
Leave a Reply
Anca, de ce nu se vad toate pozele? ce s-a intamplat cu ele? 🙁
Am umblat eu aiurea in Photobucket. Repar acum. Merci ca mi-ai zis ca nu ma prinsesem 🙂
ma gandeam eu ca nu stii, ca sigur nu le-ai fi lasat asa!
cu placere… mai ales ca sunt niste poze faine-faine 🙂
Nu sunt ele chiar cele mai tari din parcare dar ma bucur ca-ti plac. Multumesc de mesaj 🙂
[…] că o să revin la Lisabona care mi s-a părut variată, caldă şi colorată. Am dat deja 5 motive pentru care mi-a plăcut şi mai am o […]