Tabăra dacică sau ce e un grup bun (II)
Posted on September 2, 2013
Despre Costeşti Cetăţuie se crede că este cea mai veche cetate din Munţii Orăştiei şi capitala lui Burebista. Ideal e să plecaţi în explorare cu un Mihai Căstăian, aşa ca noi, adică un arheolog care sa-ţi povestească pe ce pămînt calci şi cam cum funcţiona cetatea.
Sursă: România de vis
Ca la orice ruine, dacă te duci neavizat, nu prea ştii nici ce vezi şi nici ce să cauţi. Şi nici informarea la locul faptei nu e una genială. Ei, dar dacă ai povestitorul cu tine poţi să faci un efort de imaginaţie şi să ţi-l imaginezi pe Burebista în casa lui din cetate.
Cred că şi succesiunea în care am văzut cele trei situri dacice, a fost perfectă pentru că e bine să laşi la urmă ce-i mai bun. La oraşul Sarmizegetusa (căci oraş a fost) se ajunge cu maşina. Drumurile sunt proaste, eu mi-am lăsat pe acolo o bucată de scut (era el un pic bolnav din-ainte, să fiu sinceră) dar e fezabil. Sigur, pentru o aşezare de dimensiunea şi importanţa Sarmizegetusei, un drum astfaltat ar trebuit să fie făcut acolo de mult. Dar n-aş vrea să intru pe poteca asta, că nu mai termin!
Ce m-a bucurat e că la Sarmizegetusa este acum pază, nu mai poţi intra cum vrei şi nu te poţi sui pe pietrele templelor. Oraşul e mult mai mare decît îmi imaginam (spre ruşinea mea, asta a fost prima mea vizită acolo) şi e destul de îngrijit acum. O să mă repet – îmi plac pietrele şi ruinele în mod special aşa că m-am simţit minunat acolo. De la daci nu ne-a rămas decît baza de piatră pentru că restul clădirilor erau construite din lemn – cu toate astea, oraşul dacic mi s-a părut impresionant ca dimensiuni şi forţă dar şi armonioas şi frumos gîndit. Situl este mare şi nu este complet descoperit. Pe două terase largi se regăsesc şapte sanctuare, fierace pentru cîte un zeu (cel puţin aşa spun unele teorii). Semn de toleranţă sau de înţelepciune? Din poveştile lui Mihai am înţeles că geniul din spatele dezvoltării oraşului a fost Deceneu, marele preot al lui Burebista, filozof, astronom, erudit, plimbat prin lume, rege la rîndul său, după Burebista (peste statul dac din zona Orăştiei) care a mutat capitala la Sarmizegetusa. N-o să vă spun secrete arhitecturale, istorice sau tactice căci internetul e plin de teorii. Cred că pozele spun destul de mult.
La Muzeul de Etnografie și Artă Populară din Orăștie unde ne-a dus Mihai, există o machetă a întregii zone muntoase cu toate cetăţile din zonă. Impresionant. Mi-am amintit de harta cetăţilor din zona Dobrogea. Istorie şi poveste ignorată din păcate la nivel guvernamental, redată, cercetată şi “muncită” de cei cîţiva pasionaţi aşa ca arheologii pe care i-am întîlnit noi în Orăştie.
Mergeţi la cetăţi să regăsiţi umbra oamenilor care au trăit, au iubit şi-au luptat pe acelaşi pămînt pe care puneţi piciorul. Luaţi şi un ghid cu voi, unul care ştie sau a înţeles poveştile pietrelor. Cine nu iubeşte poveştile, cine nu are nevoie de mituri? Energia locului e aceea care rezonează cu cea a sufletului nostru de copii care se hrănesc cu basme. Şi basmele astea sunt cu atît mai puternice cu cît pot fi adevărate.
Zona nu poate fi văzută într-o singură zi şi-ar fi păcat să nu vă bucuraţi în linişte de frumuseţea locurilor. Pentru cei care nu merg cu cortul şi preferă un pat adevărat, puteţi oricînd alege o pensiune din zonă.
Eu mai am de văzut şi de revăzut aşa că mă voi întoarce. Şi dacă va fi tot cu un grup bun aşa cum a fost în tura asta, va fi minunat! Un grup cu care am rîs, am căţărat pe coloane de bazalt, am împărţit beri călduţe abia răcite la rîu şi am privit cu jale la berile luate la vale de răuleţul acela mic care a devenit unul mare, pămîntos şi beţiv, după o mare ploaie cu spume pe care noi am scăpat-o că eram prin galerii romane. Cu grupul ăsta am făcut baie în lac (mă rog, unii dintre noi :)) , am stat la foc, am încercat hamacul adus de Ciprian, am stat la foc cu vinuţ, porumb fiert şi caşcaval topit pe tablă, am jucat jocuri, ne-am ţinut unii după alţii cu maşinile, ne-am spus bancuri, ne-am împrumutat lucruri şi ne-am distrat. Ioana, mai vrem!
» Filed Under Am vazut, De prin Romania, Insemnari din calatorii
Comments
Leave a Reply