Machu Picchu subiectiv – Salkantay cu grup multinaţional (II)
Posted on July 30, 2013
Ce ziceţi de călătoriile în grup organizat? Adică organizat de agenţii, cu necunoscuţi, nu cu prieteni. După mine, e o loterie. Mult noroc am avut în viaţa mea de oameni frumoşi! Dar cum nu poate fi totul perfect pe lumea asta, din când în când, norocul vine un pic şchiop, dacă nu olog de-a dreptul (în acest caz s-ar portivi “de-a stângul”).
Prima mea călătorie în străinătate după 89 a fost în Grecia la care visam din copilărie – vise cu pietre albe, cer intens şi mare de un albastru care-ţi scoate ochii. Toate astea erau acolo, cu nimic mai prejos decât visele mele.
Poza e de acum 20 de ani făcută cu un Kiev pe care l-am cărat mulţi ani cu mine.
Plimbarea a fost însă cu agenţie, cu un grup destul de mare şi foarte eterogen. Noroc că eram cu o prietenă. Că n-aveam nimic în comun cu ceilalţi, n-ar fi fost mare lucru. Că nu mă obliga nimeni să socializez sau să-i iau acasă! Ce m-a dat gata a fost tratamentul de turmă. Traseu fix, program fix, vizite la magazine unde eu n-aveam nici o treabă, că plecasem după coloane de piatră nu după blănuri de nutrie, mâncare la restaurante ieftine şi cam sărăcuţe, ghizi slab pregătiţi, mă rog, tot tacâmul.
Aşa că prima experienţă de acest gen m-a făcut să jur că nu mai plec cu agenţie în viaţa mea. De fapt, am mai apelat parţial la agenţie, de exemplu pentru bilete de avion într-o combinaţie complicată pentru care n-aş fi avut nici o şansă să găsesc bilete la un preţ rezonabil şi care să se şi potrivească ca timp şi itinerariu.
Şi am mers cu agenţii din Peru pentru Machu Picchu, pentru canionul Colca şi aventurile din Paracas pentru că nu prea ai încotro. Toate au avut bile albe şi bile negre.
Să revenim la grupul de pe traseul Salkantay spre Machu Picchu de care ziceam acum vreo săptămână.
Personajele sunt deja prezentate. Trebuie doar să ţin minte cum i-am botezat în episodul trecut.
Prima zi
Plecare la 5:30 dimineaţă cu un autobuz cam deşănţat dar cui îi păsa, că doar mergeam pe munte cu cortul! Treaba merge cam aşa. Ghidul are grijă de turişti, bucătarul şi cei doi cărăuşi cară (cu ajutorul unor căluţi aşa mai mici şi mai rezistenţi ca nişte catâri) o parte din bagajele turiştilor, corturile şi vasele de gătit. Pe ăştia nu-i prea vezi pe traseu pentru că o iau la pas săltat înainte şi ajung la locul de popas cu mult înaintea turiştilor, ca să pună corturile şi să pregătească masa. Aşa că rămâi să socializezi, dacă mai ai aer şi resurse, cu restul călătorilor şi cu ghidul.
Toţi ceilalţi din grup stătuseră în Cusco două zile ca să se acomodeze, adică au făcut ce trebuia făcut. Am mai zis, Cusco e la peste 3300m şi acomodarea cu înălţimea e dureroasă. Dar eu cu Fernando n-am avut acest lux şi după doar o jumătate de zi în Cusco şi o noapte chinuită, prima zi de munte a fost o poezie. Una de Bacovia. Un traseu uşor, uşor, de doar câteva ore, a rivalizat în inima şi plămânii mei cu un traseu de maraton. Din cand în când, scoteam buteliuţa de oxigen cumpărată de la farmacie şi mai trăgeam inutil din ea în speranţa că va funcţiona măcar ca efect Placebo. N-a funcţionat şi m-am târât ca o babă în urma grupului, cu Fernando nu departe în faţa mea, în tot acest timp având un pronunţat sentiment de culpabilitate.
Am explicat ghidului şi celorlalţi că n-a fost vina noastră că n-am putut sta mai mult în Cusco, în speranţa că ne vor înjura, în gând, mai delicat. Nu de alta dar grupul era unul competitiv. Ghidul, să-i zicem Jose, rămas în urmă cu noi bombănea că ceilalţi au plecat ca la cursă şi că n-ar fi trebuit să meargă aşa repede. Le-am luat apărarea, conştientă de drumul care era super uşor. Cu înţelegerea profundă a lucrurilor după cele 5 zile, am bănuiala, ce zic eu bănuiala?!, am certitudinea, că atunci când vorbea cu fruntaşii se văita de codaşi. De, bacşişul se câştigă cu greu! În orice caz, toată lumea părea foarte bine şi bine dispusă.
Locul de campare de la Soraypampa, unde ne-am oprit în prima seară, a echilibrat mult balanţa zilei şi a compensat vanitatea mea rănită şi oboseala (locul e la peste 3800m).
Jose, după experienţa primei zile, s-a gândit el că ar putea avea o mică problemă cu mine şi a profitat de un moment de intimitate (nu, nu de care credeţi voi, să nu exagerăm) şi mi-a făcut o propunere.
Ce anume? N-o să vă zic azi nici dacă mă rugaţi. Gata, data viitoare!
Episodul III aici.
» Filed Under Am vazut, Insemnari din calatorii, Prin lume
Comments
5 Responses to “Machu Picchu subiectiv – Salkantay cu grup multinaţional (II)”
Leave a Reply
Machu Picchu subiectiv – #rotravel Salkantay cu grup multinaţional (II) http://t.co/PgVzMtHxaL via @funtur
Te rog din suflet, spune`mi cat te`a costat aceasta aventura?
Mi`as dori la vara ce urmeaza, cand termina iubita medicina, s`o duc acolo, chiar mi`as dori..
Stima
Calatoria in Peru a fost de 3 saptamani si am fost in Lima, Cusco, Machu Picchu (pe traseul Salkantay), Arequipa, canionul Colca si Paracas.
Avionul Bucuresti-Lima-Bucuresti a fost in jur de 1100 euro (e greu sa gasesti promotii spre Peru dar e bine sa cauti cu mult inainte, eventual cu combinatii din Europa).
Am mai avut 3 avioane Lima-Cusco, Cusco-Arequipa, Arequipa-Lima care au fost cam 900 de dolari cu totul (dar iar trebuie sa vezi din timp avioane locale si sa iei un pachet combinat – exista si trenuri si autobuze). Traseul Salkantay cu Macchu Picchu si Huaynapicchu, cu bascisuri a fost cam 500 de dolari (poti gasi acolo local mai ieftin).
Gasesti hoteluri destul de ieftine si mancarea e ieftina si buna. Colca canyon m-a costat cam 80 de euro cu o noapte la hotel inclusa (cu mic dejun) iar pachetul din Paracas (insulelle ballestas, rezervatia si dat cu buggy pe dune de nisip) a fost cam 80 euro. Acolo am ajuns cu autobuzul (https://www.funtur.ro/blog/2012/12/11/lumina-mare-pasari-si-nisip-in-paracas-episodul-1-rasfat/#.Ufo5c23cPSg). Toate astea sunt subiective pentru ca eu am luat pachetele de pe Internet iar acolo poti gasi mai ieftin. Eu am cheltuit destul de mult (aprox. 4000 euro) dara am stat 3 saptamani si n-am luat cele mai ieftine variante. Vezi si https://www.funtur.ro/blog/2013/04/03/machu-picchu-intre-panica-si-subiectivism/#.Ufo4nm3cPSh si acolo ai un link si catre fetele de la viajoa unde gasesti f. multe detalii practice special pentru Machu Picchu. Eu mai am inca de scris 🙂 despre Peru.
[…] Soraypampa, unde ne-am oprit în prima seară pe traseul Salkantay, e un fel de tabară improvizată (toate popasurile pe muntele peruan au acest aer improvizat). O […]
[…] Episodul doi aici. […]