Napoli – între iad şi rai
Posted on July 16, 2013
Adică între Vezuviu şi Capri? Ei bine, nu, adică nu la asta m-am gândit. E vorba de aceleaşi contraste despre care am mai vorbit şi anul trecut. Doar că anul ăsta m-am plimbat mai mult şi chiar dacă n-am văzut tot, mi-am întărit opinia că raiul merită iadul asociat.
Hotelul unde am stat fiind foarte aproape de centrul istoric, practic în fiecare zi băteam străduţele înguste peste care clădirile înalte cu turle, ornamente şi balcoane parcă stau să se prăvale. Centrul este Napoli însuşi – fascinant, murdar, neîngrijit şi totuşi frumos, cu aerul acela de fostă mare divă al cărui ten e ridat dar al cărui zâmbet rămâne fermecător şi ale cărei haine, chiar uşor uzate, cam mototolite şi nu chiar bine spălate, sunt totuşi de bună calitate.
Amestecul de magazine mici cu mâncare, haine ieftine, îngheţată, suveniruri cam kitch, turişti, localnici de toate categoriile, poliţişti, căţei şi rufe au darul de a te cufunda cumva într-o lume afectată de timp şi neglijenţă dar nu de un modernism artificial.
Napoli este atât de plin de biserici, mănăstiri, palate, monumente, fântâni şi muzee încât ar trebui probabil să stai cel puţin o săptămână întreagă să vezi tot. Şi mă refer doar la oraş nu la insule, la Vezuviu, Herculaneum, Pompei şi coasta sorrentină şi amalfiteană. O vacanţă acolo merită o lună – aşa prin mai sau prin octombrie când e soarele auriu şi căldura blândă.
Un muzeu ce merită văzut chiar şi de către cei care nu se omoară cu muzeele este Cappella San Severo. N-am putut face poze acolo dar dacă vă uitaţi pe site-ul muzeului o să înţelegeţi de ce zic că nu trebuie ratat. Şi asta nu numai pentru statuia cu văl a lui Cristos (Cristo velato) care este o capodoperă ci pentru toate grupurile statuare din capelă gândite de Raimondo di Sangro, al 7lea Prinţ de Sansevero. Un spaţiu mic încărcat de multe opere de o frumuseţe care nu se poate povesti.
Muzeul mai include şi două corpuri, unul masculin şi unul feminin, denumite Maşini Anatomice, cu întregul sistem sanguin aproape intact, cum sunt şi exponatele de la expoziţia “The Human Body” de la Muzeul Antipa. Doar că cele din capelă au fost realizate la 1764.
Iar m-a luat apa şi povestea şi cum vorba lungă, sărăcia omului, o să mai las câte ceva şi pentru altă dată. De pildă Certosa di San Martino şi nu numai.
» Filed Under Am mincat la, Am vazut, De prin Europa, Insemnari din calatorii
Comments
One Response to “Napoli – între iad şi rai”
Leave a Reply
#rotravel Napoli – între iad şi rai http://t.co/D4POyNcW6o via @funtur