Mini foto-poveste – La Paracas la furat

Posted on June 24, 2013

Pe terasa barului din Paracas la ora 4 şi jumătate, cinci după-amiază când ajung eu, e linişte – sunt practic singură cu vântul în nas, un desert peruan şi un cocktail. E primăvară şi nu e sezon plin, afară e uşor răcoare şi nu mai e mult până la asfinţit. Stau pe fotoliul cu perne albastre şi albe, cu faţa la mare şi la plaja pustie şi sălbatică, înconjurată de grădina plină de vegetaţie cu flori şi palmieri a hotelului, şi e linişte şi în mine.

Pe masă sunt şi două boluri mici cu alune şi porumb prăjit cărora le dă târcoale un porumbel îndăzneţ care fură din când în când câte-o boabă.

Cu porumbelul dus pe undeva pe iarbă, apare şi concurenţa, mică, delicată şi mult mai timidă. Iau o alună şi o pun pe marginea mesei căci mititelul (sau mititica, căci cine ştie ce hram poartă?) e mult mai sperios şi nu are tupeul să se avânte până la bol. Păşeşte tiptil de pe spătarul fotoliului, pe fotoliu şi-apoi pe marginea mesei. Stă un pic şi mă studiază şi de-odată, ţuşt, înşfacă aluna şi zboară cu ea.