Şopârle, mare, porţi şi inimi pierdute în Capri şi Napoli
Posted on May 9, 2013
Rufe de spălat, cadouri de sortat, jale şi dor, foame (ah, unde sunt pastele cu fructe de mare!?) şi somn, treabă şi luptă cu dorinţa de a pleca iar unde oi vedea cu ochii…..
Doamne, ce bine că am parcul alături şi pe Domnul Fix care să mă îmbuneze c-am părăsit Capri şi Napoli.
Acum mi-e deja dor să-mi rup iar picioarele pe pantele din Capri şi Anacapri,
să mai beau un prosecco pe terasă la Domnul Axel Munthe,
să mă uit la apa aia incredibilă şi la coastele cu clădiri albe,
să urmăresc şopârlele verzi şi strălucitoare ce mişună pe toată insula,
şi să mă mir iar de frumuseţea porţilor şi a numelor de casă.
Mi-e deja dor de agitaţia din centrul istoric din Napoli
de Castel Dell Ovo şi de priveliştea de pe zidurile sale,
mi-e dor de pizza de la Di Matteo
şi de Francisco de la Museum shop de unde mi-am luat calendare şi cadouri la prieteni.
Vin şi poveştile, dar staţi aşa să-mi trag sufletul, să învârt poze, să mă smiorcăi, să oftez aşa adânc şi des şi să îmi liniştesc bătăile inimii. Căci iar mi-am lăsat inima la Capri, ba, mi-am mai lăsat una şi la Napoli (acolo mi-au crescut mai multe 🙂
» Filed Under Am mincat la, Am vazut, De prin Europa, Insemnari din calatorii
Comments
2 Responses to “Şopârle, mare, porţi şi inimi pierdute în Capri şi Napoli”
Leave a Reply
Nu as putea sa ma intorc din vacanta…hahahahah..chiar e un moment tragic 😀
Zau ca da! E o jale mare de tot!