Gandhi era un loser şi nici Mark Twain nu era mai breaz
Posted on April 22, 2013
“Măreţia unei naţii şi progresul său moral pot fi judecate după felul în care-şi tratează animalele”.
Gandhi era un loser! Lumea în care trăim a dat naştere la concepţia respectului pentru “forţă”, la pledoaria pentru “winner”. Dacă nu înjuri suficient când te supără cineva şi nu-l scuipi în ochi cu hotărâre pe cel care are altă părere, eşti un fraier, un pămpălău, în cel mai bun caz un idealist fără minte. Esti un „loser”, ce mai! Suntem puternici şi vrem s-o arătăm. Avem convingeri ferme, principii şi opinii pe care le aruncăm în faţa oricui vrea să poarte un dialog. Avem monologuri căci suntem tari şi nu avem nevoie să ne spună cineva altceva. Noi ştim!
Dai de mâncare unor vagabonzi (atenţie, nu vorbesc de cerşetori evident sănătoşi şi apţi de muncă). Eşti un „loser” şi un inconştient pentru că perpetuezi o stare de fapt. Dacă vagabondul ăla nu acceptă să stea în stabilimentele de stat, păi n-are decăt să moară în şanţ! Poate aşa rezolvăm problema. Dacă a ajuns aşa, sigur e din vina lui şi-o merită! Şi e oricum irecuperabil. Faci un bine societăţii şi până la urmă şi lui, că ce viaţă e asta?!
Eşti împotriva omorârii (frumos şi elegant cuvântul eutanasiere) câinilor vagabonzi, eşti fie un inconştient fără minte care nu realizează că nu există altă metodă, fie un ipocrit şi-un tembel care în loc să dea de mâncare la orfani, dă de mâncare la câini. Şi-n plus, se pupă bot în bot cu un câine, dar rămâne insensibil dacă un copil e muşcat. Obligatoriu, dragostea şi toleranţa faţă de câini implică şi o totală lipsă de dragoste şi înţelegere faţă de oameni. Mai, mai că şi iubitorii ăştia de câini vagabonzi ar trebui eutanasiaţi, nu de alta dar să nu mai fie un pericol public. Ciudat e că suntem la fel de principiali şi când vine vorba de oamenii străzii. Copiii, orfanii şi bătrânii şi poate, ei, hai, poate, şi cei handicapaţi (scuzaţi termenul „incorect din punct de vedere politic”) pot fi pe lista albă.
Dar câinii vagabonzii? Să-i omorâm că-s vinovaţi! Nu sunt vinovaţi aceia care-şi alungă câinii din curţi sau care-şi lasă căţeaua să facă pui doar ca să-i omoare apoi sau să-i ducă în vreun parc. Nu critică nimeni pe cei care lovesc şi maltratează un animal şi-l înrăiesc şi sălbăticesc. Nu ţipă nimeni prea tare când primarii şi prefecţii, de oriunde ar veni ei, fac promisiuni şi încep de formă câte o campanie cu asociaţiile pentru protecţia animalelor doar ca s-o lase baltă în scurt timp, cu toate că o parte a operaţiilor de sterilizare se fac gratuit de către unii din medicii implicaţi. Tratăm cu dispreţ şi susceptibilitate aceste asociaţii pentru că ştim noi că nu fac treabă şi doar învârt bani. Nimeni nu vorbeşte de tinerii care aleargă pe banii lor prin Bucureşti să ducă câte-un câine la doctor, care adună câteva plăci de lemn şi ce mai găsesc să facă nişte adăposturi, care iau acasă animale până le pun pe picioare şi le găsesc stăpâni.
Adică mai vorbeşte câte cineva, dar cine-l ascultă? Au mai fost nişte nebuni care au venit cu studii şi exemple de pe la alţii care au rezolvat problema, dar cine-i ascultă? Cine sunt mă, aştia? Nişte aerieni de ONG-işti de genul celor care se leagă de Hala Matache. Prostii! Loseri!
„Mă, da un copil n-ai face!” – sună cunoscut? Ce contează că poate acasă ai trei pe care-i creşti foarte bine. „N-ai da şi tu de mâncare la un orfan dar hrăneşti câinii ăştia care-mi latră mie noaptea în urechi şi-mi muşcă familia!” Ce contează că poate câinele ăla e mai cuminte şi sociabil tocmai pentru că cineva l-a mângâiat. Ce contează că poate unii dintre oamenii ăia care apără câinii ăştia vagabonzi chiar au unul sau mai mulţi câini sau pisici în grijă şi că au şi dus animale la veterinar pentru sterilizare sau tratament pe banii lor, nu ai altora. Şi dacă vreunul dintre nebunii ăştia mai dă şi ceva bani la vreun azil, e doar un accident. Mai bine luăm de exemplu câte o bătrână senilă care nu reuşeşte nici să aibă grijă de animale şi mai face şi mizerie adunând pe lângă ea câini şi pisici neîngrijiţi şi scanalagii. Căci avem „milă” şi de oamenii ăştia! Suntem dezgustaţi şi revoltaţi că unii au ajuns în acest grad de degradare. „Cum să te laşi să ajungi aşa?!” De cele mai multe ori habar n-avem cine e bătrâna senilă sau cine a fost şi cum a ajuns aşa. Poate a fost o tembelă iresposabilă care a fumat, s-a drogat şi a preacurvit toată viaţa. Dar poate nu.
Suntem puternici şi fermi în opiniile noastre, avem curajul să ne susţinem părerile şi convingerile până la capăt! Avem milă în cazuri justificate. Altfel avem mila eutanasierii! Căci nu numai caii, ci şi câinii şi oamenii se împuşcă, nu-i aşa?
„Dacă iei un câine flămând şi îi dai de mâncare, nu te va muşca, aceasta este cea mai importantă diferenţă între un câine şi un om.” Şi Mark Twain ăsta tot un loser!
» Filed Under Altele
Comments
Leave a Reply