Ceaţă pe creier sau cine zburătăceşte cuvintele?
Posted on April 14, 2013
De câteva zile am ceaţă pe creier, adică am ceva (o fi creier, n-o fi?) care pluteşte aşa într-o mare de cuvinte ce se află în mişcare browniană şi asupra cărora am un control minim. Prind acuşi o idee sau un gând şi când să-l pun pe “hârtie” , ia-l de unde nu-i!! Adică nu gândul, că ăla rămâne pe acolo şi dacă mă străduiesc îl mai trag o dată de coadă. Dar ce faci dacă fug cuvintele ca zburătăcite? Dacă m-aş prinde cine le zburătăceşte tot ar fi o chestie că m-aş duce la sursă, dar şi cauza e în ceaţă. O fi astenia de primăvară, o fi somnul cam lipsă sau să dau vina pe multele trebşoare care trag de mine ca piticii de Guliver?
Am deja 5 articole începute la care mă zgâiesc confuză – până şi alegerea lor e o mare problemă. Ce să termin mai întâi? Decizia rămâne şi ea suspendată pe undeva prin capul a cărei consistenţă rămâne nedefinită. Şi mă pierd în fotografii că poate-mi vorbesc ele. Vorbesc, vorbesc, dar uite-aşa m-am ales cu o grămadă de începuturi: păsările din Paracas, aventurile de munte cu grupul multinaţional, trenurile din Aguas Calientes, pietrele extraterestre din Cusco, turul ţării cu necunoscuţi….
N-am altă variantă decât să decid aşa public că mâine termin de scris povestea trenurilor peruane. Am zis!
Trenurile din Aguas Calientes vor ieşi mâine din ceaţă indiferent de ce măsuri va trebui să iau pentru a-mi clăti minţile. Şi-atunci, pe mâine!
» Filed Under Altele
Comments
Leave a Reply