Valea şi Canionul Colca din Peru – de ce da, cum da (I)
Posted on January 26, 2013
Prima parte a poveştii despre Canionul Colca a început cu părţile mai puţin spectaculoase tocmai pentru a putea continua, cum spune francezul, “en beaute”, adică cu multele bile albe ale zonei.
Excursia noastră organizată de o agenţie peruană pe care am găsit-o pe internet, Colca Tours, a fost de 2 zile. În dimineaţa primei zile, am fost luaţi de la hotel din Arequipa şi duşi preţ de vreo 3 ore cu un microbuz până la unul dintre orăşelele din valea Colca, Chivay. Peisajul e neobişnuit pentru noi – spaţii întinse, plate şi deşertice, din loc în loc cu o vegetaţie măruntă şi tipică pentru zonele uscate, la marginea cărora se ridică vulcanii, unii suficient de înalţi încât să aibă vîrful alb de zăpadă.
Pe drum spre Chivay de la Arequipa
Faimosul vulcan Misti
Munţi de 5000m
Ne-am oprit de câteva ori pe drum pentru a urmări turmele de vicuna, lama, sau alpaca. Deşi sunt aceaşi familie şi seamănă foarte mult, vicuna sunt mai delicate şi sunt nedomesticite.
Vicuna
Vicuna mai de aproape….cu zoom
Lamele sunt cam la fel de înalte ca vicuna dar sunt un pic mai îmblănite şi un pic mai cu moţ.
Portret de lama
Iar alpaca sunt mai scunde, cele mai îmblănite. Alpaca seamănă mai mult cu oile deşi sunt rude cu cămilele. Tot în aceaşi familie mai sunt şi guanaco, dar deja diferenţele între vicuna şi guanaco pe mine personal mă depăşesc. Oricum, ghidul nu ne-a făcut diferinţa decât între lama şi alpaca.
Alpaca la păscut
Nu e o oaie, e o alpaca
Din blana de alpaca şi mai ales “baby alpaca”, peruanii fac o mulţime de obicete de îmbrăcăminte – căciuli tradiţionale, jachete şi ponchouri, şaluri, fulare sau mănuşi într-o mare varietate de culori şi modele şi într-o gamă largă de preţuri. E inutil să zic că n-am scăpat de tentaţie şi pe lângă o mulţime de căciuli aduse pentru prieteni, m-am făcut şi eu cu câte ceva.
Din lână de alpaca
Am făcut şi o oprire să bem ceva, de preferinţă un ceai din frunze de coca. Dacă nu ştiaţi, în Peru găseşti frunze de coca, bomboane sau batoane cu coca cam peste tot şi e perfect legal. În primul rând, să nu vă imaginaţi cumva că sunt cine ştie ce chestie şi că dacă mesteci 2 frunze sau bei un ceai de coca, ai vreo viziune sau ai vreo stare euforică. Ideea e că de pe la 3000 de metri altitudine, oxigenul din aer e ceva mai puţin şi organismul are reacţii neplăcute. Mai povestim despre asta…
Locurile astea unde te opreşti pe drum sunt de fapt nişte mici “bufete” simple şi cu aer de improvizaţie dar care au un aer aşa mai autentic. Nimic de tip turistic grecesc, dacă înţelegeţi ce vreau să zic. Un ceai sau un suc, soare şi vânt, o luminozitate puternică şi totuşi plăcută şi…. bomboana de pe tort… un pui de lama crescut pe lângă bufetul cu pricina.
Puiul de lama la masă
La plimbare
Greu să-i rezişti
Ne-am despărârţit greu de puiuţul ăsta cum cred că realizaţi.
După ce am ajuns la Chivay şi ne-am cazat, am decis să mergem împreună cu o pereche de spanioli la băile termale La Calera despre care am scris data trecută.
Hotelul din Chivay pe care l-am ales din seria lungă de hoteluri oferite de agenţie a fost o alegere excelentă. Şi asta face parte din “cum” să mergi în Colca. Despre asta însă vă zic în episodul următor.
» Filed Under Am aflat, Am vazut, Insemnari din calatorii, Prin lume
Comments
3 Responses to “Valea şi Canionul Colca din Peru – de ce da, cum da (I)”
Leave a Reply
[…] am rămas? A, da, la Chivay, mai precis la hotelul Pozo del Cielo (puţul cerului). Ce mi-a plăcut în Mexic şi Peru e că […]
[…] M-am apucat să scriu despre Mayrhofen dar până termin articolul şi aleg pozele cele mai portivite de acolo, am aici o fotografie făcută de prietenul meu Fernando în Canionul Colca. […]
[…] reuşit să povestesc tot ce am văzut în Valea şi Canionul Colca din Peru. Cu toate că am exprimat anterior nişte mici “plângeri”, e o zonă […]