Dragostea mea pentru România în 10 amintiri subiective
Posted on December 1, 2012
Fac parte din generaţia pentru care cuvântul “patriotism” a fost dezbrăcat de orice conţinut, demonetizat şi caricaturizat până la scoaterea sa din vocabular. Şi, din păcate, nu numai cuvântul ci şi sentimentul a suferit o deteriorare continuă. Când merg în lume, românii se feresc să spună că sunt români deşi ar fi destule motive de mândrie. Mărturisesc că îmi displace căderea în extremă gen “noi suntem poporul ales” sau noi suntem buricul pământului. Am văzut suficiente locuri care ar fi putut la fel de bine aspira la acest loc şi fiecare naţie are motivele sale de mândrie.
Sunt unul dintre cei care-şi iubesc ţara, nu ostentativ, nu declarativ, ci simplu şi normal. Există oameni şi locuri, cărţi şi sentimente care mă leagă de România – dacă oamenii, cărţile sau sentimentele mă pot însoţi şi în altă parte a lumii, doar amintirile şi nostalgia pentru anumite locurile nu-mi sunt suficiente. Şi vreau să le ştiu aproape. Deşi sunt multe locurile pe care le iubesc în ţara asta, am făcut un efort să aleg doar zece dintre cele fără de care viaţa mea ar fi mult mai săracă, chiar dacă pe unele dintre aceastea nu le-am văzut de ceva vreme. Acesta nu e un clasament, nu le voi pune într-o ordine valorică ci una aleatorie, pentru că fiecare dintre ele are locul său bine asigurat în memoria mea emoţională. Pentru câteva nici măcar nu am fotografii digitale sau suficient de bune şi această incursiune în preferinţe mi-a amintit câte locuri am de revăzut.
1. Vulcanii noroioşi de la Buzău pentru sentimentul de ireal şi fantastic pe care mi l-au creat, dar şi pentru locul aparte pe care-l au în amintirile mele din studenţie când am filmat acolo cu SONG-ul pentru filmul “Astfel”. Ţopăind în picioarele goale pe noroiul neded al unui peisaj selenar, îmbrăcaţi în frunze, cântând descântecul paparudelor, ne-am simţit ca nişte mici sălbăticiuni păgâne într-un tărâm fantastic.
2. Castelul Cantacuzino de la Buşteni – ştiu că nu e nici cel mai mare, nici cel mai bogat palat din România, e însă foarte unitar ca stil – cel puţin aşa mi se pare mie. Refacerea sa şi rentroducerea în circuitul turistic este un mare noroc pe care alte bijuterii arhitectonice nu l-au avut (chiar dacă acole este acum şi un restaurant). Stucaturile, tavanele cu grinzi, pardoselile, sobele cu faianţă sunt elegante fără ostentaţie, blazoanele şi picturile povestesc despre istoria familiei Cantacuzino şi a familiilor înrudite. Terasa din faţa castelului are o privelişte extraordinară a munţilor Bucegi şi mica fântână a grădinii în terase este o bijuterie.
3. Transfăgărăşanul de care nu mă voi sătura niciodată, un drum cu care m-am lăudat la mulţi prieteni străini şi pe care chiar am dus câţiva a căror reacţie de surpriză şi plăcere am urmărit-o cu mare bucurie. Alejandro, prietenul meu mexican, când am ieşit din zona de pădure şi ni s-a deschis în faţă prima căldare a Făgăraşului, aproape că m-a speriat cu exclamaţiile de entuziasm. (Şi, până acolo nu fusese prea încântat de drumul în serpentine pe care eu am condus cam repede). După care a început să dea din mâini şi să strige la mine să opresc maşina să facă poze până nu ne prinde norul din urmă. Şi un lac Bâlea misterior, parţial în ceaţă şi fără turişti e o imagine greu de uitat.
4. Sighişoara – mă refer desigur la cetatea medievală care reuşeşte să mă scoată din cotidian ori de câte ori mă plimb pe străzile sale pietruite sau stau la o terasă anume unde trăiesc în altă epocă, una romantică, senină şi boemă. Şi unde în altă parte aş mai putea fla care e direcţia şi distanţa până la Tokio sau până la Polul Sud?
5. Sibiu – pentru că dacă n-ar exista Bucureştiul, (pe care eu îl iubesc cu bune şi rele), ăsta e oraşul din România în care aş vrea să trăiesc. Îmi placea şi înainte, dar de când a fost refăcut centrul istoric, mi se pare cel mai elegant, mai viu li mai cultural oraş al nostru. Mai multe nu are rost să spun, căci despre Sibiu cam ştie toată lumea şi cred că e în lista de preferinţe a multora.
6. Cetăţile fortificate din Transilvania – şi pentru că am ales în alt articol Hărman-ul, de data asta o să aleg Cârţa pentru aerul de mister şi romantism pe care i-l dau zidurile anexelor şi faţada de la intrare care sunt încă în ruină. Nu au fost refăcuteşi asta le dă un aer de istorie şi poveste. Curtea interioară e ordonată, cu flori la morminte dispuse ca-ntr-un cimitir militar, dar o bancă de piatră şi cîteva pietre printre vegetaţia bogată şi spaţiile goale din ziduri au un farmec aparte care îndulceşte rigoarea şi face ca locul să pară romantic. Mănăstirea de la Cârţa, nu destul cunoscută şi lăudată, este una dintre cele mai mari din zonă. Din clădirile anexe au rămas doar câteva ziduri pe lângă care iarba şi florile în vase mari de lut se îmbată de lumină. Interiorul dă măsura importanţei mănăstirii cu arcade de boltă romanică bordate cu verde, roşu şi gri, cu ferestre rotunde, acum cu vitralii, cu staluri pictate în stil săsesc şi două orgi. E mănăstirea la care am stat cred cel mai mult şi încă aş mai fi stat.
7. Zona Padina – Cheile Zănoagei din Bucegi – nu numai pentru frumuseţea crestei Măgurei, a Peşterii Ialomicioarei şi a lacurilor ci mai ales pentru Cheile Zănoagei pe care mi le amintesc din copilărie de când mergeam cu ai mei acolo. Câţiva ani la rând am stat la cabana Padina şi am făcut trasee în zonă şi m-am îndrăgositit de Cheile Tătarului şi de Cheile Zănoagei unde mâncam fragi cocoţată pe o stâncă ce străjuia câte o mică cascadă. Şi gustul fragilor de atunci îl simt şi acum. Când a fost în vară acolo mi s-a părut că recunosc urma paşilor mei mici pe pietrele de lângă râu. Pe vremea aceea nu exista lacul Bolboci care se adăposteşte acum pe drumul între Padina şi chei, limpede şi liniştit şi foarte verde.
8. Lacul Galeşu din Retezat – pentru că lacurile sunt ca ochii unui munte, sunt vii şi uneori neaşteptate ca un premiu. Aşa a simţit când l-am văzut prima dată urcând dinspre Pietrele într-o zi vântoasă şi capricioasă de sfârşit de august, când, mi s-a ridicat în faţă o căldare în care se zbătea ca o mică mare încătuşată, un lac de un albastru care mi-a tăiat respiraţia. Pentru că vântul, care prevestea de altfel o zăpadă ce urma să cadă la două zile după aceea (da, în Retezat poate ninge oricând), ridica creste albe pe lac şi amestecul de nori cu soare dădea apei perfect limpezi culori de la turquoise la albastru închis. N-am mai fost de mult acolo şi n-am poze dar am găsit un blog al lui Romeo C. dedicat Retezatului cu nişte fotografii din care puteţi vedea cam cum arată lacul.
9. Cetatatea Rupea – pentru că mie-mi plac ruinele, pentru că ultima oară când am văzut-o, era în restaurare şi nu erau vizitatori şi nici muncitorii nu prea munceau. Nu că asta era de bine, doar că ne-a dat nouă libertatea de a căţăra pietrele în linişte şi de a păstra magia pe care orice ruine o păstrează – un amestec de istorie şi fantastic, o zonă în care imaginaţia poate crea orice poveste.
10. Valea Sighiştelului din Apuseni – peste 200 de peşteri pe aprox. 10 km2. Acolo am învăţat că nu e bine să pleci la drum cu oameni pe care nu-i cunoşti, mai ales dacă stai la cort şi împarţi acelaşi porbagaj cu alţi 3 oameni şi doi câini şi câinii sunt cei mai curaţi, organizaţi şi simpatici din grup. Zona e atât de frumoasă şi peşterile incredibile încât am reuşit să trec peste şosetele căzute sub maşină şi abandonate pe pajişte probabil pentru bivoliţele care treceau pe acolo zilnic, şi peste plecatul în peşteri cel mai devreme la 11 dimineaţa (ba chiar şi 3 după-amiaza) conform principiului că în peşteră poţi merge şi noaptea. Peşterile nu sunt două la fel, cel puţin cele pe care am apucat să le vedem noi şi n-am văzut decaît vreo 10. De mulţi ani îmi propun să ajung din nou acolo. Ceva amatori?
Acest articol face parte din campania blogosferei de călătorii româneşti de promovare a unor destinaţii ce merită vizitate din ţara noastră. Este cea de-a doua campanie de acest fel după cea iî care vă recomandam destinaţii de city break din România. Astăzi, de Ziua Naţională, mai multe bloguri au scris despre cele mai frumoase 10 destinaţii din România. Vă invit să citiţi: I’s Blog, Hai la Bord, Viajoa, Imperator Travel, Enciclopedia Călătorului Independent, Catherine’s Crossroad, Mirel Matyas, Travel Badgers, Blogul de Călătorii, Printre Rânduri, Plăcerea de a călători, Lumea Mare, Ciprian Caraba, Bialog, Bucketlist, Totul despre Hostel, Drum liber
La Multi Ani, Romania !
» Filed Under Am vazut, De prin Romania
Comments
18 Responses to “Dragostea mea pentru România în 10 amintiri subiective”
Leave a Reply
[…] FunTur.ro […]
[…] Matyas , Travel Badgers , Blogul de călătorii , Printre rânduri , Plăcerea de a călători , Funtur , Lumea mare , Ciprian Caraba , Bialog , Bucketlist , Totul despre hostel , Share […]
[…] ce îmi faci tu mie … Plăcerea de a călători – Lovely Romania Experienţe turistice – Dragostea mea pentru România în 10 amintiri subiective LumeaMare – De zece ori România Ciprian Caraba – Călătorește […]
[…] Catherine CrossRoad, Travel Badgers, Blogul de calatorii, Printre randuri, Placerea de a calatori, Funtur, Lumea Mare, Ciprian Caraba, Bialog, Totul despre […]
[…] Funtur […]
Cetatile fortificate din Transilvania sunt, intr-adevar, obiective de neratat in Romania. Una mai frumoasa decat alta. Felicitari pentru top!
Multumesc frumos 🙂
[…] Dulce Românie, ce îmi faci tu mie … Plăcerea de a călători – Lovely Romania Experienţe turistice – Dragostea mea pentru România în 10 amintiri subiective LumeaMare – De zece ori România Ciprian Caraba – Călătorește românește – […]
[…] Badgers , Blogul de călătorii , Printre rânduri , Plăcerea de a călători , Funtur , Lumea mare , Ciprian Caraba, Bucketlist , Totul despre hostel , Drum […]
…topul tau este interesant, dar sa stii ca fotografia din colectia ta nu este cea a lacului Galesul…Daca vrei, o sa-ti trimit una cu acest lac, iar daca ajungi in Retezat, iti recomand sa faci un circuit macar pe la urmatoarele lacuri: taul dintre Brazi (pe drumul de la Pietrele spre Galesul, un ocol de maxim 30 minute, dar care merita), taul Tapului, pe partea sudica aPortilor Inchise (singurul lac glaciar important cu insula permanenta), lacurile Gemenele si Taul Negru in rezervatie…
La Galesu n-am pus nici o fotografie pt. ca nu am decat pe hartie. Poza de mai sus, la care cred ca te referi, e Lacul Bolboci. Lacul dintre Brazi l-am vazut, Taul Negru l-am vazut doar de sus – as vrea sa merg in rezervatie dar am inteles ca nu e prea simplu. Oricum vreau sa ma mai duc in Retezat ca ca n-am fost de prea mult timp si o sa incerc sa vad si Lacul Tapului. Multumesc de recomandari 🙂
Anca, ti-am “furat” Cetatea Rupea si Valea Sighistelului si le-am trecut in carnetelul personal. 😀
Sa spun drept si eu m-as cam mai duce pe acolo. Poate mergem impreuna 🙂
Valea sighistelului , este foarte frumoasa , dar am inteles ca au inchis pestera Magura si inca altele , m-as mai duce , dar nu stiu care e situatia , ce pesteri mai is deschise.Daca stiti ceva v-as ruga sa-mi spuneti.
Da, se pare ca e inchisa dar valea are vreo 200 de pesteri asa ca ai ce vedea 🙂
[…] Imperator, Alicee, Cross road, Mirel Matyas, Travelbadgers, Alexandra Roşu, Printre rânduri, Funtur, LumeaMare, Ciprian Caraba, Bialog, Bucket list, Totul despre hostel, Drum […]
[…] Imperator, Alicee, Cross road, Mirel Matyas, Travelbadgers, Alexandra Roşu, Printre rânduri, Funtur, LumeaMare, Ciprian Caraba, Bialog, Bucket list, Totul despre hostel, Drum […]
[…] Catherine’s crossroad Mirel Matyas TravelBadgers Printre randuri Placerea de a calatori Funtur Lumea mare Ciprian Caraba Bucketlist Bialog Totul despre hostel Drum […]