Anacapri şi visul lui Axel Munthe
Posted on November 15, 2012
Am luat o pauză în poveştile despre Peru pentru că am amânat destul de mult să scriu despre Capri şi Anacapri. Cred că am făcut-o de teamă că nu voi reuşi să scriu suficient de bine încât să redau ce am simţit acolo. La sfârşitul lui iunie – începutul lui iulie, după cum probabil ştiţi deja, am făcut o tură prin Italia şi trebuie să mărturisesc că am avut trei motive:
1. Să merg să-mi văd vara şi nepoata în Toscana şi să le iau cu mine în plimbări prin Italia;
2. Să apuc măcar o parte din Campionatul European de Tango Argentinian de la Roma unde au participat prietenii mei Tudor şi Raluca de la Happy Feet Studio care de altfel au şi intrat în semi-finală, lucru de care sunt tare mândră, mai ales că e prima lor participare la un astfel de concurs – Bravo lor!;
3. Vroiam neapărat să ajung la Anacapri să văd Villa San Michele.
Am recitit “The Story of San Michele” (în română tradusă cu titlul Cartea de la San Michele) de Axel Munthe cu puţin timp înainte de plecarea în Italia, ceea ce mi-a întărit fascinaţia pentru locul respectiv şi dorinţa de a trăi măcar câteva minute emoţia şi încărcătura pe care mi-a transmis-o autorul.
Dacă n-aţi citit cartea, citiţi-o – e o carte plină de lumină, vis, fascinaţie, căldură, o dragoste imensă, o obsesie de-o viaţă, o probă de psihologie fină, o împletire între umor pragmatic şi o pasiune imensă. Autorul, un doctor suedez fascinat de lumina şi misterul insulei, a trăit mare parte a vieţii sale în Anacapri unde a reconstruit vila San Michele aşa cum a visat. Iar iubitorii de animale se vor îndrăgosti de autor iremediabil.
Cartea, care e o biografie romanţată, este atât de bine scrisă încât e f. greu să nu te îndrăgosteşti de vilă şi de insulă şi să nu-ţi doreşti să le vezi.
Deşi insula are două sate – Capri şi Anacapri, care în vremea lui Axel Munthe erau separate şi în veşnică rivalitate, eu o să mă refer la insula întreagă aşa cum o ştie toată lumea – Capri, cu toate că, sub influenţa cărţii, eu aş înclina mai mult spre Anacapri.
Am stat o singură zi pe insulă ceea ce s-a dovedit total insuficient – de unde şi nevoia de mă întoarce acolo. În primul rând că nu ai timp să vezi tot şi-n al doilea rând că insula e o oază unde te poţi rupe de lume, chiar dacă e plină de turişti – te rupi de lumea obişnuită şi de prozaismul cotidian.
Pentru 50 euro de persoană, puteţi lua o barcă cu motor să faceţi un tur de două ore al insulei lucru pe care noi l-am şi făcut cu Alberto care a fost f. săritor şi deschis şi care vorbea nu numai engleză dar şi spaniolă, cred că şi un pic de germană. Nouă ni l-a recomandat un chelnăr foarte drăguţ şi vorbăreţ de la una din terasele din port (Marina Grande de la nordul insulei acolo unde ajung navele din Napoli sau Sorrento).
Mai există un port numit Marina Piccola la partea sudică a insulei. Dar despre turul cu barca, despre ce mai poate fi văzut pe insulă şi alte amănunte practice o să vă zic altă dată pentru că acum vreau să vă arat Villa San Michele.
Am avut noroc că nu era foarte multă lume la vilă şi am putut să mă bucur de romantismul, lumina şi căldura locului. Atmosfera e incredibilă – este unul din puţinele exemple pe care le ştiu unde un om a reuşit să realizeze un vis exact aşa cum şi-a dorit, aşa cum a visat. O casă caldă, deschisă şi de o luminozitate extraordinară. Lumina a fost obsesia lui Munthe şi, ca o ironie amară, el aproape că a orbit datorită acestei lumini care i-a ars ochii. Un preţ pe care l-a plătit pentru visul său.
Vila, care e acum proprietatea guvernului suedez, are are un patio unde eu una aş sta după-amiaza cu o carte şi ceva muzică.
Cele câteva camere nu sunt prea mari dar sunt aranjate cu migală pentru a pune în evidenţă fiecare obiect, fiecare statuie sau mobilă, într-o manieră neconvenţională. Fiecare piesă de acolo e aleasă cu grijă şi-şi găseşte perfect locul într-un amestec surprinzător şi în acelaşi timp absolut încântător.
Din casă ieşi într-o loggia cu statui şi arcade de marmură şi într-o grădină cu artefacte şi flori şi cu o alee ce urmăreşte coasta astfel încât să privească spre mare.
În grădină există un mormânt grec, un foişor dedicat astăzi astăzi rezervaţiei de păsări pe care Munthe a creat-o şi o capelă încojurată de un culoar cu arcade albe de unde sfinxul de marmură roşie priveşte veşnic marea de un albastru incredibil şi Marina Grande. Dar despre sfinx vă las să citiţi în carte.
Tot ce vă mai pot spune e că realitatea e la nivelul poveştii şi locul a rămas definitiv parte din mine ca şi admiraţia mea pentru un om extraordinar.
» Filed Under Am vazut, De prin Europa, Insemnari din calatorii
Comments
7 Responses to “Anacapri şi visul lui Axel Munthe”
Leave a Reply
[…] 1. Anacapri – de fapt, mai punctual Vila San Michele – un vis împlinit care s-a ridicat, dacă nu chiar a depăşit visul. Visul meu de a vedea un loc magic creat de un om extraordinar care şi-a petrecut o pare parte a vieţii pentru şi în acest loc. Lumina, culorile, originalitatea dar mai ales căldura acestui loc m-a făcut să regret că nu pot trăi în acea casă, pe acea coastă, sub acel soare, cu ochii la acea mare şi păzită de sfinxul roşu şi de spiritul lui Axel Munthe. Este singura locaţie care a reuşit să depăşească Londra în topul meu. […]
Wooooow….de ajuns nu cred ca ajung anul asta, dar cartea sunt tare curioasa sa o citesc ;). Paradisul pe pamant 🙂
Cartea e o mica capodopera si Axel Munthe a fost un personaj foarte special. Vila este realmente un paradis si daca stii si povestea din spatele ei, capata o incarcatura si mai puternica.
[…] sunt la Capri. Prin urmare, se poate. Nu e chiar atât de scump încât să fie inaccesibl. Anul trecut am fost doar o zi şi a fost absolut insuficient. Anul ăsta am ajuns din întâmplare după cum […]
[…] Cartea de la San Michele – Axel Munthe – cartea unei pasiuni, o carte pentru lumină şi magie, o pledoarie pentru forţa de-aţi duce un vis pînă la capăt, […]
Am citit “Cartea de la San Michele” de doua ori. Odata prin liceu si apoi in perioada in care deja calatoaream. Visam sa pot urca treptele catre Anacapri si sa privesc de acolo de sus zborul iute al lastunilor. Acum mi s-a facut iar pofta sa vad Capriul. Multumesc!
Ma bucur daca ti-am amintit de un vis. Asta inseamna ca trebuie sa ti-l indeplinesti.