Să mergi sau să nu mergi la Carul cu Bere
Posted on May 30, 2012
Una dintre cele mai spectaculoase clădiri din Bucureşti, Carul cu Bere, era locul în care în copilărie şi tinereţe, am mâncat unii dintre cei mai buni mici din lume care veneau însoţiţi de faimoasele chifle făcute la locul faptei, pufoase şi gustoase de putea fi mâncate ca atare fără altă mâncare. Şi mai aveau halbele alea de bere cu însemnul casei care făceau berea parcă şi mai bună şi mai proaspătă.
În timp, am făcut câteva experienţe cu localul, după renovare. Prima, deosebit de bună, asta poate pentru că m-am dus acolo cu pile…. Aveam un grup de străini în vizită la institutul la care lucram şi cum eu eram omul cu relaţiile internaţionale, eram “ghidul” lor peste tot. Am făcut o rezervare cu pile cum ziceam, tocmai pentru a mă asigura că francezul, americanul şi cei doi englezi din grup vor pleca cu o părere mult mai bună despre România decât veniseră (ceea ce s-a şi întâmplat).
Totul a fost absolut impecabil – masă aranjată special, program artistic destul de autentic şi chiar de calitate, chelnări de jur împrejur, salată de vinete, sarmale, mămăliguţă, pastramă, fripturi de diverse feluri, telemea, mici, murături şi bere – toate excepţionale! Şi-am plecat de acolo mândră nevoie mare şi încântată de faptul că avem un astfel de loc şi frumos şi cu servicii de calitate şi cu mâncare excelentă. O reclamă mai bună pt. România nici că se putea.
Dar entuziasmul meu s-a prăbuşit lamentabil la vreo lună de la acest eveniment când, m-am hotărât să iau prânzul acolo cu o franţuzoaică – să-i arăt şi ei ce grozavi suntem. Doar că m-am dus fără pile. Şi surpriză…. Chelnări rari şi plictisiţi, serviciu la limita acceptabilului, chifle cam vechi, mâncarea oarecare….. M-am desumflat şi n-am mai dat pe acolo mult timp.
Am mai fost o dată cu nişte prieteni şi am fost la fel de dezamăgită. Şi iar n-am mai dat pe acolo câţiva ani, până luni aseară, când am ajuns absolut întîmplător după ce am fost la lansarea romanului Nopţi de Vamă a amicului meu Dan Niţă, la Club A.
Carul cu Bere – extrem de aglomerat pentru o seară de luni dar am găsit totuşi o masă şi am comandat, fetele, câte o ceafă de porc la grătar (care e totdeauna bună, nu?) iar unul dintre băieţi un ciolan de porc cu mămăligă, de foarte mare poftă.
Serviciul – nici bun, nici prost – fiind atâta lume, totul părea să meargă pe bandă rulantă şi f. depersonalizat. Ceafa de porc, în mod excepţional, a fost subţire, un pic prea făcută, dar mai ales fără gust. Cum au reuşit, habar n-am! Am gustat şi eu din ciolan că arată bine – dar doar imaginea era de el – prea fiert în interior şi făcut cu o crustă cam uscată şi iar…fără gust. Ş iar mă intreb cum, doamne iartă-mă, au reuşit să strice două feluri de mâncare care, în mod normal, sunt un succes asigurat?
Concluzia – dacă mă mai duc la Carul cu Bere va fi doar ca să fac poze (că aseară n-am avut măcar aparatul la mine) şi să-l arăt şi la alţii – de mâncat însă, în altă parte! Nu ştiu de ce unii dintre noi nu sunt în stare să facă lucrurile până la capăt şi se mulţumesc cu minima rezistenţă pe principiul “merge şi aşa”.
Păcat!
P.S. După ce am scris articolul am vorbit cu prietenii cu care am fost la restaurant şi tocmai am aflat că în urma minunatului ciolan doi dintre ei s-au simţit rău (deşi prietenul meu nu a mâncat decât jumătate din porţie şi prietena mea a mâncat doar puţin din porţia lui). Se pare că eu am scăpat cu viaţă pt. că am gustat doar f. puţin. No comment.
» Filed Under Altele, Am aflat, Am mincat la, Am vazut, De prin Romania
Comments
2 Responses to “Să mergi sau să nu mergi la Carul cu Bere”
Leave a Reply
Inainte se manca bine, portiile erau mai mari, servirea inca si mai buna decat acum, nu erau reprosuri de facut, dar de cand a venit criza au luat-o total razna. Si ei si Hanu’ berarilor, care e sub acelasi patronat.
Arata bine, dar raportul calitate pret nu e rezonabil. Din pacate!
Pacat de locatie și pacat de istoria pe care o are. Dar nu e singurul local care nu prea mai vrea sa isi respecte clientii.