Prin Bucureşti cu ochii călătorului
Posted on May 2, 2012
Din când în când încerc să-mi privesc oraşul în alt fel decât o fac cotidian, cu ochii unui călător într-un oraş străin, adică cu altă deschidere şi atenţie, încercând să las deoparte balastul prejudecăţilor, renchiunelor şi sentimentalismelor fireşti în relaţia personală cu lucrurile, locurile şi oamenii apropiaţi.
Adică încerc să fiu mai puţin subiectivă şi să încerc să-mi imaginez că e un oraş în care mă aflu pentru prima dată. La sfârşitul verii trecute am dat o tură cu noul meu aparat foto într-o zonă foarte fimiliară mie, cheiul Dâmboviţei de la Unirii spre Timpuri Noi. Familiară da, cunoscută bine, nu.
Mă mai suprind uneori, in rarele situaţii în care merg cu autobuzul, privind pe geam şi descoperind câte o casă pe care constat că n-am privit-o niciodată cu atenţie deşi merita sau că a apărut un strat de flori acolo unde ştiam că era doar beton. Sigur, nu numai lucrurile frumoase îmi sar în ochi – Casa Poporului (n-o să pot să-i spun niciodată altfel) e la fel de monstruoasă de ori câte ori aş vedea-o, cheiul la Unirii e tot rece şi artificial. A crescut însă o Bibliotecă care nu arată rău (care nu era încă gata când am pozat-o eu) şi cheiul înspre Timpuri Noi e mai înverzit, ba sunt chiar si raţe pe marginea lui.
Se pare că nu sunt singura care apreciază locurile.
Şi uite aşa am vizitat Biserica Bucur pe care o stam bine dar unde n-am mai fost de mult desi am stat totdeauna in zonă.
Nu se ştie exact cât de veche e biserica – unele surse spun că actuala bisericuţă a fost iniţial o biserică din lemn ridicată de ciobanul Bucur cel care e considerat întemeietorul Bucureştiului. “Se spune că acest oraș își trage numele de la un oarecare cioban sau, după cum spun alții, haiduc vestit, care se chema Bucur. Acesta își păștea oile în acea câmpie de pe marginea râului Dâmbovița și poate că pe acolo își făcea și haiduciile lui. În urmă a clădit o biserică (…) și a început să construiască și câteva case pentru el și pentru alții” spunea misionarului catolic Blasius Kleiner într-un manuscris din 1761.
O inscripţie ascunsă de catre un egumen grec în temelia tinzii bisericii Mănăstirii Radu-Voda spune că Mircea I Basarab a fost cel care a ridicat în 1416 biserica din zid în locul celei de lemn a lui Bucur.
Bisericuţa înălţată pe ce a rămas din dealul din zonă este o mică bijuterie delicată şi elegantă cu o curte mititică dar unde te simţi un pic în altă lume. Clădirile înalte pline de sticlă din zonă te readuce însă la realitate.
Faţă-n faţă cu biserica Bucur, se ridică Mănăstirea Radu Vodă, ctitorită de voievodul Alexandru al II-lea Mircea (1568-1577) şi care purta pe vremea aceea numele de Sfânta Troiţă. După ce trece prin mâinile turcilor, voievodul Radu Mihnea începe reconstrucţia sa în 1614. Planul şi arhitectura bisericii fost inspirate de cele ale ale bisericii episcopale de la Curtea de Argeş.
Biserica mănăstirii a fost restaurată în perioada 1967-1974 şi mai târziu a fost şi repictată.
În partea de nord a bisericii se află turnul-clopotniţă care se păstrează din vechea mănăstire a lui Radu Mihnea şi ale cărui refacere în 1804 i-a păstrat înfăţuşarea din sec. al XVI-lea.
Turnul e si el pictat in arcada de trecere si biserica se vede minunat privita din partea cealalta a turnului.
Toată această mică plimbare mi-a luat cam o oră şi jumătate şi când n-ai prea mult timp să pleci din Bucureşti, o ieşire ca asta care te poate scoate din rutină şi din nebunia şi aglomeraţia de zi cu zi. O plimbare relaxantă şi liniştitoare.
» Filed Under Altele, Am aflat, Am vazut, De prin Romania
Comments
4 Responses to “Prin Bucureşti cu ochii călătorului”
Leave a Reply
Ce amintiri mi-ai trezit! La Radu Voda am petrecut cativa ani buni din viata, insa n-am mai trecut de multicel pe acolo! Am luat si eu Bucurestiul la pas zilele trecute, insa in calitate de ghid si chiar mi-a placut, mai ales ca si oaspetii au fost placut impresionati de capitala nostra!
Multi turisti spun despre Bucuresti ca este un oras pe care nu trebuie sa il ratezi. Poate daca unele cladiri ar fi mai ingrijite, oamenii mai rabdatori si mai responsabili totul s-ar schimba.
Si asta tine de sistem ca majoritatea lucrurilor de altfel. Ar rebui sa existe si o viziune in acest sens si cuiva sa-i pese de turismul din Romania.
[…] care ar merita un pic mai multă atenţie – poate anul ăsta o să mă plimb mai mult prin Bucureşti. Am fost din nou la palatul Mogoşoaia pe care îl vizitez cu mare bucurie măcar o dată pe an […]