Craniul din Peru – extratereştrii printre noi?

Posted on April 23, 2012

Eu, cum ştiţi, cu gândul la Peru. S-au mai adăugat câteva la lista mea precum Cambogia, Iordania, Tunisia, Croatia, Kenia…., in iulie o sa dau o fuga in Italia…. dar gandul meu e în primul rând în Peru care mă aşteaptă în Octombrie 🙂

Şi între timp, mai citesc câte ceva, mai aflu una alta. Cum ar fi povestea craniului care a dat naştere la tot felul de speculaţii demne de science-fiction sau mai degrabă de presa de senzaţie.

Anul trecut s-a descoperit în Andahuaylillas din provincia de sud Quispicanchi, un craniu mumificat cu o formă alungită care părea disproporţionat faţă de corpul mic de 50 de cm căruia îi aparţinea. Şi desigur cei amatori de minuni şi poveşti cu E.T. s-au grăbit să spună că acel schelet aparţine sigur unei civilizaţii extratereste. Peru oricum e casa minunilor, nu? Liniile de la Nazca sunt un exemplu despre care voi vorbi altă dată şi pe care sper să le şi văd.

Unul dintre argumentele în favoarea teoriei extratereştrilor, pe lângă dimensiunea mare a craniului şi a spaţiilor pt. ochi este şi prezenţa fontanelei – un loc moale în mijlocul capului, cunoscut tuturor mamelor din lumea asta, caracteristic copiiilor de până la un an. Aparenta discordanţă este că acest craniu are şi doi molari mari care nu găsesc decât la adulţi. Eu zic că arată aşa ca un mic vampiruţ 🙂 O fi de pe la noi?

Cu toate astea, au apărut repede şi criticii acestei teorii care spun că acest craniu poate foarte bine fi acela al unui copil hidrocefalic sau al unui copil care a făcut parte dintr-un trib al cărui ritual era de a modifica craniul copilului prin legarea sa strâns cu o bucată de ţesătură.

Deformarea craniului pare să se fi practicat în cadrul multor civilizaţii încă din anii 45 000 î.e.n. Şi încă de acum 9000 de ani, mayaşii, nativii din America de Nord sau aborigenii din Australia au avut diverse stiluri de a modifica forma craniului astfel încât să capete o formă plată, rotundă sau conică ca semn al apartenenţei la o clasă socială sau afilierea la un anumit grup.

Pentru a obţin de exemplu un cap plat, se foloseau două bucăţi de lemn pentru a presa capul copilului. Asta mă duce cu gândul la obiceiul de legare a picioarelor la fetele asiatice – obicei chinuitor la care s-a renunţat din fericire.

Una dintre picturile canadianului Paul Kane, care a trăit în secolul 19, reproduce o astfel de practică aplicată copiilor de sub un an.

Sursa foto

Pictura, aflată la Muzeul de Arte din Montreal, reprezintă modul de aplatizare a capului unui copil Chinookan (trib nativ din America de Nord) şi rezultatul la adult.

De altfel craniul recent descoperit arată similarităţi cu craniile descoperite în cultura Paracas din Anzi aflate acum în muzeul Regional din Ica, Peru.