Exerciţiu de toleranţă – 27 Februarie 2012
Posted on February 27, 2012
Orice exerciţiu de toleranţă capătă valenţe speciale cănd e vorba de prieteni, putând atinge zone extreme de dificultate.
Ieri am aplicat exerciţiul de toleranţă într-o situaţie oarecum banală, cunoscută probabil de mulţi dintre noi şi tratată diferit în funcţie de fiecare.
O persoană f. punctuală (aşa ca mine) poate fi greu pusă la încercare dacă aşteaptă oriunde, în orice condiţii dar aşteptatul 20 de minute într-o staţie ar putea fi considerată o probă dură de răbdare. Proba e cu atât mai grea dacă cel care te face să aştepţi e un prieten care ştie că urăşti să aştepţi.
Aici vine exerciţiul de toleranţă – faci paşi mărunţi, numeri până la o sută şi încerci să nu-ţi blamezi prietenul care te-a pus în situaţia cu pricina. Vezi maşini care sosesc şi din care prietenul nu coboară şi-ţi zici că iar n-a plecat la timp de acasă şi că nu-i pasă prea tare de tine. Începi să te înfurii şi îţi pregăteşti un discurs care să pună o dată pentru totdeauna lucrurile la punct.
Apoi tragi aer în piept şi te gândeşti că prietenul tău n-are simţul timpului, nu l-a avut niciodată şi ar fi greu să-ţi imaginezi c-o să-l capete peste noapte. Că e prietenul obosit şi tracasat după o săptămână grea care are nevoie de o vorbă bună nu de reproşuri. Şi mai ales că e prietenul care-ţi este alături ori de câte ori ţi-e greu şi ai nevoie de ajutor sau doar de un zâmbet.
Şi-ţi trec nervii şi treci totul pe glumă şi parcă nici aşteptarea nu mai pare atât de grea. E un moment de introspecţie care până la urmă foloseşte la ceva. Şi ziua se derulează apoi liniştit şi relaxant în loc să fie o întâlnire tensionată şi frustrantă.
Vouă cum vi se pare – e exerciţiul de toleranţă mai uşor sau mai greu când e vorba de prieteni?
» Filed Under Altele, Am aflat
Comments
Leave a Reply