Exercitiu de toleranta – inceput
Posted on February 7, 2012
Da, ştiu acest blog nu e unul de dezvoltare personală. E însă un blog de călătorii şi prin viaţă, nu numai prin lume, şi o incursiune în interior este până la urmă tot o călătorie.
Roxana Farca de la Lumea Mare a avut o idee care mi s-a părut genială prin simplitate – să scrie despre câte un moment de fericire din fiecare zi. Şi am realizat că se potrivea foarte bine în contextul unui blog de călătorii care nu se vrea doar un loc de transmitere de informaţii şi sfaturi turistice. Mulţumesc Roxanei pt. inspiraţie.
Aşa că voi face cu voi împreună, poate nu chiar zilnic dar măcar din când în când, exerciţiile de toleranţă la care mă gândesc de ceva vreme dar pe care le vedeam în alt context. M-am răzgândit – cred că acest context e foarte bun 🙂
Astăzi de pildă nu prea mi-a reuşit exerciţiul de toleranţă. Am ieşit să-mi fac nişte cumpărături la magazinul de vis-a-vis şi a nu ştiu câta oară, am dat de o casieriţă care nu ştie să zâmbească şi care nu te-ar ajuta să pui cumpărăturile în sacoşă nici s-o pici cu ceară. A împins totul la gramadă astfel încât nici nu prea aveam cum să-mi aşez obiectele în sacoşa verde gata pregătită. Aşa că am împins, cu o oarecare iritare şi bruscheţe obiectele într-o parte ca să-mi fac loc. M-am scuzat, am arangat totul, am plătit şi-am plecat, contrar obiceiului meu, fără să spun bună ziua.
Pe drum m-am certat singură – unde e toleranţa pe care mă străduiesc de atâta vreme s-o aplic? De multe ori îmi iese şi gradul de toleranţă a crescut mult cu vârsta. De data asta însă n-a mers.
De ce m-am certat? Pentru că puteam să gestionez mai bine iritarea – să mă gândesc că poate e obosită, plictisită şi fără prea educaţie de-acasă. Dacă aveam vână, o rugam politicos şi cu zâmbetul pe buze să mă ajute şi poate aş fi obţinut un rezultat mai bun. Voi ce credeţi?
» Filed Under Altele, Am aflat, Prin lume
Comments
7 Responses to “Exercitiu de toleranta – inceput”
Leave a Reply
Si chiar daca nu te ajuta tu tot te simteai mai bine, asa e! Intr-o zi colega mea Alina a pus pe facebook indemnul de a zambi in ziua respectiva cuiva. Si stii ceva? Chiar am facut-o, am zambit cu prietenie fetei de la garderoba unui patinoar. Am zambit sincer si ea a simtit asta, am vazut dupa cum mi-a zambit inapoi. Nu stiu ce a inteles ea din asta dar eu m-am simtit fericita, apropo de declaratiile mele de fericire.
Ma bucur ca te-am inspirat, asta e si dorinta mea si succes in exercitiile tale de toleranta! 🙂
Pai aveai 2 modalitati.
Prima si cea mai la indemana, si nu rade ca functioneaza este sa faci pe naindemanatica. In timp ce pui cumparaturile in cos cu incetineala, mai scapi unul pe jos, oftezi, il ridici, persoana care asteapta dupa tine se ofera sa te ajute. Zambesti SUBLIM si ii multumesti.
Daca casierita se simte sa te ajute, zambeste-i si ei mai putin sublim dar multumeste-i si te va ajuta si a doua oara. Dar nu uita va trebui sa fii FOARTE neidemanatica si sa oftezi.
Toate bune! 🙂
a doua varianta mi-a iesit din minte… incearca cu asta 😛
Si eu ma gandesc deseori ca oamenii din servicii sunt “acri” pentru ca clientii ii trateaza prost si de aceea ma straduiesc sa ma port frumos pentru ca de cele mai multe ori primesc servicii mai bune in schimbul tolerantei mele.
Pe de alta parte ma gandesc ca sunt oameni cu venituri foarte mici,turtiti de grija zilei de maine si care nu mai au energia si disponibilitatea sufleteasca sa iti ofere amabilitate cand lor nu le ajung banii sa-si hraneasca copiii sau sa isi ingrijeasca bolnavii.
Vad multa toleranta si dorinta de a ajuta si a face acte de caritate in randul tinerilor de 20-30 de ani si asta ma bucura.E un exemplu bun pentru toti.
Merci Roxana – cred ca oricum toleranta se leaga f. mult de fericire ca si bunatatea 🙂
Am aplicat in alte cazuri si varianta 1 pe care o propui tu dar n-am avut prea mult succes. Nu pot sa merg pana la scapatul lucrurilor si neindemanare ca nu mi se potriveste de loc si ar fi vizibila facatura si sincer, nici n-as vrea sa obtin o chestie normal prin tertipuri. Am incercat insa o varianta apropiata – adica nu m-am grabit si n-am fost la fel de eficienta ca de obicei. Am asezat totul cu grija si calm timp in care casierita sttea impasibila si astepta sa termin. In plus, de data asta nu mai era nimeni afara de mine deci nici macar n-avea cine sa se enerveze dupa mine 🙂 Eugen, a doua varianta e cea de care aminteam si anume o abordare mai subtila zambesti si o rogi dragut sa te ajute – asta a functionat de vreo doua ori. Doar ca de data asta m-a prins pe picior gresit si n-a functionat exercitiul ):
Exact Luminita aici vroiam sa ajung – asta e un adevarat exercitiu de toleranta. Sigur nu trebuie sa pierdem din vedere ca totul are o limita si ca nici sa acceptam o astfel de atitudine doar pe idea ca “a fost bolnav cand a fost mic” nu e OK. In situatia in care eu as fi reactionat mai bine si as fi zambit ar fi fost normal sa obtin o reactie avecvata. Ceea ce s-a si intamplat altadata. Dar daca nu, insemana ca persoana respectiva nu are ce sa caute acolo – pana la urma trebuie sa-ti faci meseria cat poti de bine. Nu poti – o schimbi.
Si-acu in alta ordine de idei – nu-i asa ca ne vedem in week-end? Am niste pantofi de dat :)))