Iubim sau nu România – e patriotismul desuet?

Posted on December 1, 2011

Oricât de mult aş bombăni cu privire la multele lucruri anormale, uneori deznădăjduitoare din România, rămân tributară unei educaţii solide care, slavă domnului, a înrădăcinat în mine câteva valori fundamentale care au rămas neatinse de vremuri. Mama mea era un om extrem de patriot cu toate că făcea parte dintr-o categorie socială care a avut foarte multe de suferit şi pierdut după război.

Şi, uimitor, după anii extrem de stresanţi ai perioadei comuniste, despre care nu doresc nici măcar să vorbesc, şi în ciuda stării de-a dreptul jenante în care ne află acum, eu totuşi iubesc România. Mărturisec că uneori e greu, pentru că România nu înseamnă numai locurile pe care le iubesc cu adevărat ci şi o anumită mentalitate, un anumit tip de comportament, o stare generală de încordare, de lipsă de bucurie şi bunăvoinţă pe care e greu s-o ignori. Teoretic, găsesc explicaţii raţionale la toate acestea – în viaţa de fiecare zi însă, e greu să rămâi la nivel raţional când te confrunţi cu şoferi agresivi, priviri încruntate, gunoaie pe munte sau pe plajă, “VIP”-uri create pe criterii derizorii şi mai ales lipsa de educaţie şi bun simţ.

Cu toate astea, iubesc România. Azi e o zi potrivită pentru a mă gândi la toate lucrurile pentru care o iubesc:

Pentru lacul Galeşu din Retezat
Pentru apa Mării Negre şi digul spart de la Modern
Pentru cascada Duruitoarea din Ceahlău
Pentru răsăriturile de pe mare la Vama Veche
Pentru mere şi struguri
Pentru Portiţa şi pelicanii din Deltă
Pentru lacul Bâlea şi Transfăgăraşan
Pentru Parâng şi Transalpina
Pentru Vulcanii Noroioşi
Pentru Sibiu
Pentru Sighişoara
Pentru parcurile din Bucureşti
Pentru prietenii mei şi oamenii normali pe care îi cunosc
Pentru frumuseţea femeilor
Pentru sclipirile copiilor
Pentru artişti
Pentru Caragiale, Camil Petrescu, Blaga şi Nichita Stănescu
Pentru românii plecaţi de care suntem mândri
Pentru amintirile mele din Song şi pt. Oanţă
Pentru părinţii mei
Pentru elevii mei cu care mă mândresc
Pentru Bucureşti cu bune şi rele
Pentru dansurile noastre excepţionale pe care nu le-am văzut cu adevărat decât o dată în viaţă. Iată un exemplu: Calusul
Pentru sarmale, poale-n brâu şi fasolea cu ciolan
Pentru bloggerii pe care i-am cunoscut şi care încercă să creeze, să ajute, să crească

Şi ar mai fi multe care sigur nu mi-au venit în cap.

Mi-e de multe ori ciudă, mă enervez de multe ori, sunt momente de deznădejde când cred că totul e pierdut pt. noi şi cu toate astea iubesc România.