Mihai Barbu si kilometrii sai
Posted on December 23, 2010
Astazi aveam de gand sa scriu despre tangoul argentinian, San Telmo si La Boca din Buenos Aires dar am fost deturnata. Deturnata de Mihai Barbu, adica de fapt de jurnalul sau de calatorii “Vand Kilometri”.
Ca toata lumea, am si eu rutina mea matinala- Fix, adica domnul din imagine,
imi da trezirea un pic dupa 7 dupa care pornim impreuna, in pas saltat, in plimbare prin Tineretului unde fiecare cu treaba lui. Eu cu pozele si restul cateilor din parc, el cu mersul cu coada pe sus si ignoratul tuturor celorlalte animale de prin zona inclusiv a ciorilor care-l pandesc privindu-l chioras.
La intoarcerea acasa, dupa ritualul spalatului pe labe si respectiv pe picioare si alte cele, unul mananca (sau nu) boabe iar celalalt isi face o cafea si se aseaza multumit (adica multumita) pe canapea cu cafeaua in poala si o carte in mana.
De cateva zile, cartea care imi sta in ambele maini (e cam greu s-o tii intr-una singura ca e mare, as zice si la propriu si la figurat) este “Vand Kilometri”. Onorati domni si doamne (si domnisoare, desigur) eu, absolvent de engleza/franceza, sunt tributar beletristicii cu o mare inclinatie spre literatura fantastica si mai putin spre literatura documentara, biografica, jurnale, ma rog, chestii din astea. Am luat cartea lui Mihai pentru ca e o carte de calatorii (care ocupa o parte importanta a gandurilor mele) si evident si din curiozitate.
Si constat ca o las greu din mana (maini). Rutina mea imi da asa vreo jumatate de ora, maxim o ora de citit dimineata pentru ca pe urma vine chestia aia care se numeste “treaba”. Si intampin oarece dificultati de desprindere de paginile lui Mihai.
Un stil adunat (adica concis), alert, cu foarte multa vana, un pic de dramatism si mult umor. Povestile sunt atat de bine construite incat poti usor vizualiza drumul, personajele si evenimentele chiar fara sa vezi pozele (care oricum sunt pe masura povestilor – adica excelente).
Asa ca-n desene animate, am si avut imaginea celor trei lacuste, greierului si unei chestii asemanatoare unei plosnite batand la usa motelui din Rusia pe drumul spre Saratov. Si sincer, am avut emotii mari alaturi de Mihai in fata militienilor rusi – noroc ca stiam ca s-a intors cu bine de acolo!
Si inca ceva – Mihai are o minte buna si frumoasa si mai ales deschisa si, ceea ce minunat, e ca ne lasa si pe noi sa tragem cu ochiul prin gandurile sale.
O auto-ironie demna de cel mai bun umor englezesc te lasa sa descoperi o admirabila modestie (din cea reala nu ipocrita sau umila) ce vine din inteligenta si bun simt.
Cititi cartea – va umple de energie, speranta si … inspiratie!
» Filed Under Altele, Insemnari din calatorii, Prin lume
Comments
One Response to “Mihai Barbu si kilometrii sai”
Leave a Reply
Am primit si eu cartea cadou de Craciun, si sunt foarte incantata pentru ca mi-am dorit-o mult dar la Povesti din Lumea Mare nu aveam la mine bani suficienti s-o iau. Abia astept sa ma apuc de ea, am un plan maret pentru anul viitor sa citesc mai multe carti de calatorii scrise de autori romani. In afara de “Vand kilometri” mai aveti si alte sugestii? Multumesc!